Riscul unui cutremur de magnitudine 9 care ar devasta Coasta de Vest a SUA crește după o descoperire anunţată de cercetători. Descoperirea, publicată în revista Geosphere, se bazează pe analiza unor sedimente subacvatice vechi de mii de ani, care par să arate că ambele sisteme de falii s-au rupt la intervale apropiate de timp, în trecut, scrie The New York Post.
„Este greu de exagerat cum ar arăta un cutremur de magnitudine 9 în nord-vestul Pacificului”, a declarat dr. Chris Goldfinger, paleoseismolog la Universitatea de Stat din Oregon, într-o declarație pentru Societatea Geologică a Americii. „Iar posibilitatea ca acesta să fie urmat de un cutremur pe falia San Andreas ține deja de domeniul filmelor.”
Cutremurul cu magnitudine 7.1 a fost urmat de 100 de replici. Bilanţul morţilor a ajuns la 28
Un cutremur de magnitudine 9 în Cascadia s-ar număra oricum printre cele mai distructive dezastre naturale imaginabile, provocând cutremure violente, tsunamiuri masive și alunecări de teren pe întreg teritoriul din nord-vestul Pacificului. Noile descoperiri sugerează însă că zona California ar putea avea la dispoziție foarte puțin timp pentru a se reface înainte ca un al doilea dezastru major să lovească regiunea.
În mod ironic, descoperirea se datorează unei greșeli. În timpul unei expediții de cercetare din 1999, oamenii de știință colectau sedimente de pe fundul oceanului pentru a reconstitui istoricul cutremurelor din Cascadia, când un doctorand a introdus din greșeală o latitudine incorectă, trimițând nava de cercetare cu aproximativ 90 de kilometri mai la sud, într-o zonă aflată sub influența faliei San Andreas.
„Am ajuns în nordul Californiei”, și-a amintit Goldfinger. „Când m-am trezit, eram destul de nervos. Dar, din moment ce eram deja acolo, mi-am spus: «Bine, hai să extragem o probă și de aici».”
Devierea neintenționată a scos la iveală ceva ce cercetătorii nu se așteptau să găsească. O probă de sedimente prelevată din canionul Noyo, lângă Fort Bragg, conținea perechi repetate de depuneri lăsate în urmă de alunecări de teren subacvatice, în loc de straturile unice pe care oamenii de știință le observă în mod normal. Același model neobișnuit a apărut și în probele colectate din zona Cascadia.
Cutremur cu magnitudine peste 7, urmat de replici puternice. Cel puţin 13 morţi
Datarea prin radiocarbon a arătat că multe dintre aceste perechi de straturi s-au format aproape simultan. După ce au eliminat alte explicații posibile, echipa de cercetători a concluzionat că primul strat de depuneri a înregistrat probabil un cutremur major de tip megathrust în Cascadia, iar cel de-al doilea a fost cauzat, cel mai probabil, de o mișcare pe falia San Andreas.
„Mi s-a aprins un bec în minte”, a povestit Goldfinger. „Ce-ar fi dacă Cascadia s-ar rupe… iar apoi, la un anumit interval de timp, s-ar rupe și San Andreas?”
Cercetătorii nu pot preciza exact cât timp a trecut între cele două evenimente. Unele dovezi sugerează că ar fi putut fi vorba doar de câteva minute sau ore.
Zona de subducție Cascadia, care se întinde de-a lungul coastelor statelor americane Washington și Oregon și ale provinciei canadiene Columbia Britanică, este considerată capabilă să producă unul dintre cele mai puternice cutremure posibile, cu magnitudini de aproximativ 9.
Un astfel de seism ar putea provoca mișcări seismice intense, tsunami de mari dimensiuni și numeroase alunecări de teren de-a lungul coastei Pacificului.
Dacă ipoteza prezentată în noul studiu se confirmă, California s-ar putea confrunta cu un al doilea dezastru major înainte ca autoritățile să reușească să răspundă efectelor primului.
Autorul principal al studiului, Chris Goldfinger, afirmă că descoperirea nu înseamnă că un astfel de scenariu este inevitabil, însă reprezintă o ipoteză care merită analizată în planificarea riscurilor seismice.
„Este dificil de descris amploarea unui cutremur cu magnitudinea 9 în nord-vestul Pacificului. Posibilitatea ca acesta să fie urmat de un seism major pe falia San Andreas pare desprinsă dintr-un film”, a declarat cercetătorul pentru Geological Society of America.
Goldfinger spune că rezultatele studiului i-au influențat chiar și propriile planuri de urgență. El afirmă că, dacă s-ar afla în zona Golfului San Francisco în momentul producerii unui cutremur major în Cascadia, ar lua în calcul deplasarea spre est, considerând că există un risc semnificativ ca falia San Andreas să fie activată ulterior.
Autorii subliniază însă că sunt necesare cercetări suplimentare pentru a confirma relația dintre cele două sisteme tectonice și pentru a înțelege mai bine mecanismele care ar putea lega producerea unor astfel de evenimente.