Rapița de toamnă: cum eviți alungirea excesivă înainte de iernare?

Rapița de toamnă are o capacitate ridicată de ramificare și un ciclu de viață de aproximativ 10 luni, din septembrie până în iulie. Ritmul de creștere din toamnă trebuie urmărit atent, deoarece dezvoltarea prea intensă a plantei înainte de intrarea în iarnă poate determina o scădere a rezistenței la iernare și pierderi de producție. O cultură pregătită pentru sezonul rece are nevoie de o rădăcină dezvoltată corespunzător, de rezerve suficiente de carbohidrați și cu vârful  de creștere nealungit cât mai aproape de suprafața solului. Află cum poate fi limitată alungirea excesivă a plantelor înainte de iernare și care sunt factorii ce contribuie la formarea unei culturi uniforme.

Cum se pregătește rapița pentru temperaturile scăzute?

Pregătirea rapiței pentru sezonul rece începe prin formarea unei rădăcini pivotante capabile să exploreze un volum mare de sol. Rădăcina poate coborî până la 1,5 m, însă masa principală se concentrează în stratul de 20-30 cm. În țesuturile rădăcinii se acumulează carbohidrați, folosiți ca rezerve în perioada cu temperaturi negative și la reluarea vegetației din primăvară. Dezvoltarea rădăcinii și stocarea rezervelor susțin trecerea plantei prin lunile reci.

Utilizarea unui regulator de creștere contribuie la menținerea unei forme compacte a plantei și la limitarea alungirii vârfului de creștere înainte de intrarea în iarnă. Architect® – regulator de creștere și fungicid pentru rapiță – aplicat în toamnă este conceput pentru a îmbunătăți arhitectura tulpinii, creșterea rezistenței la iernare și reducerea pierderilor de plante pe timpul iernii. Produsul are acțiune sistemică și este absorbit rapid, cu distribuție în plantă. Pe lângă efectele de regulator de creștere și fungicid, produsul are și efectele fiziologice care includ îmbunătățirea fotosintezei, folosirea mai eficientă a îngrășămintelor și creșterea toleranței la stres, arsuri solare și secetă. Componenta fungicidă are rol preventiv și ajută la combaterea unor boli importante ale rapiței, precum putregaiul negru (Plenodomus lingam), cilindrosporioza (Pyrenopeziza brassicae), alternarioza (Alternaria spp.) și mana rapiței (Hyaloperonospora parasitica), prin blocarea dezvoltării agenților patogeni.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Călirea completează pregătirea culturii. Scăderea treptată a temperaturilor determină concentrarea sucului celular și creșterea cantității de carbohidrați din țesuturi. În funcție de hibrid și de condițiile la intrarea în iarnă plantele dezvoltate corespunzător pot rezista la temperaturi  până la -18 și -20°C. Solul aprovizionat cu fosfor și potasiu în toamnă susține toleranța la ger. Între răsărire și intrarea în iarnă, plantele trebuie să acumuleze 800-1000°C active, calculate la temperaturi de peste +6°C.

Cum contribuie reglarea creșterii la arhitectura plantei?

Rapița are o capacitate ridicată de ramificare, iar fiecare ramificație pornește din axila frunzelor situate în partea superioară a tulpinii. Ramificațiile apar succesiv și se încheie cu câte o inflorescență. Reglarea ritmului vegetativ favorizează păstrarea unui raport echilibrat între dezvoltarea tulpinii principale și formarea ramificațiilor.

Prin reglarea creșterii, planta își poate păstra o conformație mai uniformă pe întreaga perioadă de vegetație. Coletul rămâne poziționat mai aproape de suprafața solului, iar tulpina poate dezvolta un diametru mai mare și o rezistență mecanică superioară. Uniformitatea plantelor din cultură favorizează reluarea vegetației într-un ritm apropiat în primăvară și contribuie la formarea unei structuri echilibrate, capabile să susțină dezvoltarea ramificațiilor și a inflorescențelor până la maturitate.

Ce factori de mediu pot modifica dezvoltarea rapiței?

Temperatura controlează direct ritmul vegetativ. La valori cuprinse între +4 și +6°C, plantele își încetează creșterea. O răcire treptată favorizează călirea, în timp ce schimbările bruște pot surprinde plantele cu țesuturi insuficient pregătite. După reluarea vegetației, rapița poate tolera valori de -1 până la -3°C. În perioada înfloritului, temperaturile negative pot afecta florile, iar valorile de peste +30°C pot reduce numărul lor și pot perturba polenizarea.

Apa din sol influențează atât dezvoltarea rădăcinii, cât și reacția culturii la ger. Un sol saturat cu apă în momentul înghețului poate amplifica pierderile chiar la temperaturi negative mai puțin severe. La polul opus, deficitul de apă limitează absorbția elementelor nutritive și poate încetini acumularea de biomasă. Echilibrul hidric trebuie menținut înainte de intrarea în sezonul rece, fără băltire și fără uscarea excesivă a stratului explorat de rădăcini.

Stratul de zăpadă funcționează ca protecție termică. Lipsa zăpezii lasă coletul și frunzele expuse variațiilor de temperatură și vântului rece. Totodată, solurile aprovizionate cu fosfor și potasiu favorizează toleranța plantelor la temperaturi scăzute, deoarece susțin procesele implicate în acumularea rezervelor și maturizarea țesuturilor.

Ce indică o dezvoltare echilibrată înainte de iarnă?

O cultură echilibrată înainte de intrarea în iarnă prezintă plante compacte, cu vârful de creștere apropiat de sol și deci cu o tulpină care nu s-a alungit excesiv. Frunzele (optim 8-10 frunze dezvoltate) formează o rozetă conturată, iar diferențele de talie dintre plante sunt reduse. Rădăcina pivotantă este dezvoltată, pătrunde în profunzime și dispune de o masă activă în primii 20-30 cm ai solului. O asemenea structură indică o repartizare favorabilă a biomasei între partea aeriană și sistemul radicular.

Un alt indicator îl reprezintă acumularea rezervelor de carbohidrați în rădăcină. Plantele intră în repaus cu țesuturi capabile să suporte temperaturile negative și să alimenteze reluarea vegetației. Uniformitatea culturii contează la fel de mult ca dezvoltarea individuală. O parcelă cu plante aflate în stadii apropiate reacționează mai previzibil la rezistența la iernare  și pornește mai uniform în primăvară.

Utilizarea unui regulator de creștere, împreună cu susținerea dezvoltării rădăcinii, și aprovizionarea optimă  a solului cu fosfor și potasiu, contribuie la formarea unor plante compacte și stabile. Prin limitarea alungirii în toamnă, cultura intră în iarnă cu o arhitectură favorabilă, rezerve suficiente, o rezistență îmbunătățită la iernare și o capacitate mai ridicată de reluare uniformă a vegetației în primăvară.