Jurnalista Digi 24 Liliana Ruse îl face praf pe Ilie Bolojan în problema lipsei citostaticelor: ”Am avut de ales fiecare dintre noi atunci când ne-am îmbolnăvit, că asta a fost soarta, ăsta ne-a fost norocul, ăsta e destinul și până la urmă se poate întâmpla oricui”

Jurnalista Liliana Ruse luptă cu cancerul, dar și cu lipsa medicamentelor. Jurnalista Digi 24 îi atacă dur pe președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, Horațiu Moldovan, și pe premierul interimar Ilie Bolojan în problema lipsei citostaticilor pentru pacienții cu cancer.

„Să le spunem telespectatorilor că aseară (luni – n.red.), președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate a spus foarte clar că nu există o criză a citostaticelor, că nu se pune problema de așa ceva, că au existat discontinuități acum un an, un an și ceva, dar s-a rezolvat, nu există. Astăzi, eu am spus, și susțin în continuare, că această criză există. Unul dintre medicamentele citostatice de care eu am nevoie pentru tratament nu se găsește în România de un an, cel puțin un an. Asta știu de la farmaciști și discutând cu alți pacienți mi s-a spus că de fapt de 10 ani sunt probleme cu acest tip de citostatic, pentru că într-adevăr este folosit într-un tip de cancere relativ rare”, a declarat Liliana Ruse marți, la Digi24.

Jurnalista a vorbit despre citostatice pe care nu le găsește în România, comenzi făcute în străinătate, costuri care pot ajunge la 1.000 de euro pentru o singură cutie.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Lili Ruse suține că ceea ce au afirmat cei doi demnitari este ”o minciună”: ”Am spus public faptul că asta este o minciună, chiar o minciună, că eu mi-am cumpărat medicamentele, că voi fi nevoită în continuare să le comand din străinătate, pentru că ele se găsesc în Uniunea Europeană, doar că prețurile încep să devină greu de suportat pentru mine, și cred că pentru oricine, pentru orice familie cu venit mediu, dar mai ales pentru cei care nu au venituri, care nu pot să dea 1.000 de euro pe o cutie de Lomustină, pentru că atâta costă dacă vrei să o comanzi din Germania”.

Alte articole

S-a aflat cauza morții cântăreței Dolly Parton. De ce boală suferea legenda muzicii country

Dan Alexa, noi detalii despre starea de sănătate a Alinei Pușcău: „I-am zis să vină în România și a zis că nu mai are timp. Eu cred că nu se mai întoarce”

„Este o cutie pe care o folosești, depinde de tipul de tratament, dar o cutie pe care o folosești, în cazul meu, în 4 luni, în alte cazuri într-o lună, o lună și ceva. Deci, nu este chiar ieftin. Sigur că e ieftin raportat la alte citostatice care ajung să coste zeci de mii… peste 10.000 de euro, dar ăsta este un tratament de care ne depinde viața, nu există altă variantă. Ăsta este tratamentul de linie, este medicamentul folosit în toată lumea pentru acest tip de cancer. Când l-am auzit pe domnul Moldovan aseară mi s-a făcut fizic rău, pentru că era în mod evident… hai, să nu plec de la premiza că a mințit, hai, să spun că nu a știut… Putea să-și lase o marjă, putea să spună: «Domnule, lăsați-mă să mă interesez, pentru că nu știu să fie astfel de crize». Astăzi am făcut un experiment pe contul meu de social media și le-am cerut oamenilor să scrie dacă există medicamente, nu doar citostatice, ci medicamente care le lipsesc bolnavilor cronici. S-au adunat peste 1.000 și ceva de mesaje, câteva sute de medicamente, inclusiv oncologice și pentru bolnavi cronici”, a continuat Lili Ruse.

Citește și: Alina Pușcău se confruntă cu un nou efect secundar al tratamentului pentru cancer: „Nu știu cum o să reacționez”

Totodată, jurnalista Digi 24 l-a criticat și pe premierul interimar Ilie Bolojan.

”Spre deosebire de domnul Moldovan, a recunoscut că există o problemă în furnizarea acestui tip de citostatic”, a completat jurnalista Digi24. Domnul Bolojan a avut această paranteză: «E vorba despre un număr mic de pacienți care îl folosesc». Păi, și ce să facem? Am avut de ales fiecare dintre noi atunci când ne-am îmbolnăvit, că asta a fost soarta, ăsta ne-a fost norocul, ăsta e destinul și până la urmă se poate întâmpla oricui? „Faptul că nu există un număr suficient de mare de pacienți care să aibă nevoie de acel citostatic îți dă dreptul ție ca stat să nu-l aduci, sau să-l aduci cu țârâita? Există în momentul ăsta pe stoc… cereri sunt, din câte am reușit să vorbesc, sunt câteva mii de cereri de cutii de Lomustină. Știți câte există? 17. Dar ele există doar fictiv, pentru că nu există în momentul acesta farmacie în România care să aibă Lomustină. Nu există. Și lasă că a dispărut Lomustina, că ea dispare sistematic de mult timp. A dispărut și cel mai eficient antiemetic, Granisetron. Nu se știe de ce, toate produsele respectivului producător au fost oprite de la vânzare pentru că ar fi o problemă la producție, dar nu la Granisetron, la altele. Și de două luni medicamentul a dispărut de pe piață. Sunt tot felul de înlocuitori care nu sunt, în multe cazuri, la fel de eficienți. Și întrebi, încerci să afli ce se întâmplă, când, cum și nu ai cu cine să vorbești”, a mai explicat Liliana Ruse.

Citește și: Vedetele din România care au învins lupta cu cancerul. Diagnosticele dure nu le-au făcut să renunțe

Jurnalista a mai spus că are norocul să fie printre cei care își permit să cumpere medicamentele necesare, dar nu este normal să suporte ea aceste costuri.

„Contabil și atât. Și multă lume îmi spunea: «A, tu ai noroc că ești jurnalist, tu poți să-ți faci rost». Nu mai vreau să le comand! Pentru că nu mi se pare normal să mai suport o asemenea povară financiară – pentru că iarăși o să facem odată o discuție despre ce înseamnă gratuitatea pentru pacienții cronici, în special pentru cei oncologici – dar nu mi se pare normal să comand, să trec tot timpul prin stresul ăsta că nu voi avea medicamentul, sau că nu va ajunge la timp, sau că, cine știe, nu voi avea fonduri suficiente să-l cumpăr. Am noroc, sunt printre cei care își permit, printre cei care au în jur familie și prieteni și care poate fi și a fost ajutat. Dar gândiți-vă câți oameni nu au șansa asta! Câți oameni mor pentru că statul a decis că sunt prea puțini la număr ca să facă ceva pentru ei.”

Întrebată cum este să vadă la televizor un politician spunând neadevăruri pe acest subiect, Liliana Ruse a răspuns că întâi a crezut că nu aude bine, după care i-au dat lacrimile. „Prima dată am crezut că nu aud bine, că nu se poate, pentru că domnul Moldovan știa situația, îi mai spusesem și când mă întâlnisem aici la emisiune, îi spuneam: «Domne, e o problemă.» «Da, o să rezolvăm, o să facem…» Am crezut că nu aud bine, după care am început să plâng. Mi-au dat pur și simplu lacrimile și am început să plâng de neputință, de frustrare. Și am simțit – și-mi pare rău că am simțit asta – am simțit ură. Pur și simplu ură, pentru că nu poți, nu poți să faci asta nimănui. Dacă era doar bolnavul Ruse în această țară, datoria ta era, ca stat, pentru bolnavul Ruse să rezolvi această problemă. Nu te-a interesat șapte luni ce s-a întâmplat cu bolnavul Ruse. Bolnavul Ruse s-a descurcat, și-a cumpărat tratamentul, are pentru câteva luni, nu știe ce o să facă pentru cealaltă jumătate de tratament. Dar, încă o dată, din fericire, mulțumesc lui Dumnezeu, familiei și prietenilor mei care nu m-au lăsat o secundă și n-am avut grija asta: „Doamne, ce fac, de unde iau bani, cum o să mă descurc mai departe?” Stresul este uriaș. Nu mă omoară tratamentul, cât mă omoară acest stres de a ști dacă găsesc sau nu medicamente. Este, pentru oricine trece printr-o astfel de situație, pentru oricine care suferă de o boală cronică, această continuitate a tratamentului este de fapt baza pe care te susții. Te ridici din pat în ziua respectivă știind că vei rămâne în viață pentru că ai un medicament care asta face: te ține în viață. Or, în momentul în care tu îi tragi omului brusc tot eșafodajul pe care el se bazează și vii și practic îi anulezi toată speranța mințind, este înfiorător. Eu astăzi am zăcut mai mult ca după tratamentul pe care l-am făcut, pe care tocmai l-am încheiat. Am zăcut de neputință, am zăcut de faptul că o grămadă de lume mi-a scris: «Nu se poate așa ceva, faceți ceva, rezolvați ceva.» Eu nu vreau să se rezolve doar cazul meu și al Lomustinei, vreau să nu mai treacă nimeni prin asta. În măsura în care se poate, niciun stat nu e perfect, dar în momentul în care știi că există bolnavi cronici a căror viață depinde de un medicament”.