Sfântul Alexandru a trăit în secolul al IV-lea și a fost un apărător dârz al credinței creștine în timpul Primului Sinod Ecumenic de la Niceea din anul 325. Acesta a luptat împotriva ereziei lui Arie, care nega divinitatea lui Iisus Hristos.
Devenit Patriarh al Constantinopolului, Alexandru s-a remarcat prin bunătate, viață ascetică și puterea rugăciunii sale. Tradiția bisericească amintește că, prin credința sa neclintită, a reușit să oprească răspândirea învățăturilor rătăcite în imperiu. Alături de el, pe 30 august, mai sunt pomeniți Sfinții Ierarhi Ioan și Pavel cel Nou, de asemenea foști patriarhi ai Constantinopolului.
Fiind o sărbătoare cu cruce roșie, ziua de 30 august este guvernată de o serie de rânduieli bisericești și obiceiuri populare respectate în comunitățile românești:
Numele Alexandru provine din limba greacă („Alexandros”) și este format din verbul alexein (a apăra, a proteja) și substantivul andros (bărbat, om). Semnificația sa este aceea de „apărător al oamenilor”. Ziua de 30 august reprezintă un prilej de sărbătoare în familie pentru toți cei care poartă numele de Alexandru, Alexandra, Alecu, Alexandra, Anda sau Sandra.