Echinocțiul de toamnă, care va avea loc miercuri, 23 septembrie, la ora 03:05 dimineață, marchează finalul verii astronomice și începutul toamnei. Acesta este unul dintre cele patru momente importante ale anului astronomic, alături de echinocțiul de primăvară și cele două solstiții. El vine după solstițiul de vară din luna iunie și înaintea solstițiului de iarnă din luna decembrie.
Echinocțiul de toamnă este momentul în care Soarele trece peste ecuatorul ceresc, dinspre nord spre sud. Acesta este o linie imaginară care continuă ecuatorul Pământului pe bolta cerească. Cuvântul „echinocțiu” vine din limba latină și este legat de ideea de „noapte egală”. În această perioadă, ziua și noaptea ajung să aibă durate apropiate în multe regiuni ale lumii.
Fenomenul are legătură cu înclinarea axei Pământului, de aproximativ 23,5 grade. Pe măsură ce planeta se învârte în jurul Soarelui, cele două emisfere primesc cantități diferite de lumină. La echinocțiu, nici emisfera nordică și nici cea sudică nu sunt înclinate mai mult spre Soare. Este un moment de trecere între perioada în care nordul primește mai multă lumină și cea în care sudul începe să fie mai bine luminat. Tocmai această înclinare a Pământului stă la baza schimbării anotimpurilor.
Echinocțiul poate fi văzut și în imaginile Pământului realizate în spațiu. În apropierea acestui moment, linia care desparte partea luminată a planetei de cea aflată în întuneric este aproape dreaptă de la nord la sud, iar lumina se împarte aproape egal între cele două emisfere, acest lucru explicând asocierea echinocțiului cu echilibrul dintre zi și noapte. Pe măsură ce lunile trec, această linie își schimbă poziția, odată cu mișcarea Pământului în jurul Soarelui.
În apropierea echinocțiului, ziua și noaptea au aproape aceeași durată, de aproximativ 12 ore fiecare. Acest lucru se întâmplă deoarece Soarele se află deasupra Ecuatorului, iar cele două emisfere ale Pământului primesc cantități aproape egale de lumină.
Ziua în care lumina și întunericul ajung cel mai aproape de câte 12 ore este numită „equilux”. În emisfera nordică, aceasta apare de obicei la câteva zile după echinocțiul de toamnă, iar data diferă în funcție de loc. De aceea, este mai corect să spunem că la echinocțiu ziua și noaptea au aproape aceeași durată, nu că sunt perfect egale.