O conversație depusă în dosar și atribuită lui Călin Georgescu și Ionel Rusen arată interesul lui Călin Georgescu de a se stbili în Italia. Procurorii l-au interceptat pe Călin Georgescu în timp ce îi dădea indicații precise lui Ionel Rusen despre o vilă pe care să o achiziționeze în regiunea Toscana, în așa fel încât fostul candidat să se stabilească acolo în momentul în care urma să scape de controlul judiciar din România.
„Călin Georgescu: Deci mie îmi trebuie o locație, să le văd, pe care să le cumpăr sau să le închiriez. Deci avem… Noi avem tot ce trebuie. Noi nu avem nevoie de bani. Mă interesează doar să fie la un preț… care ei să aranjeze, adică fie un preț pentru mine” (…) „Călin Georgescu: Și după ce mai vorbim o dată, după aceea îi dai drumul. Eu am trei zone în Toscana. Una aproape de mare sau lângă mare și una… două în zonă de-asta de dealuri, colinare” În același timp, una dintre cerințe era să existe în curte „o casă mică, sau lângă, sau ceva de dependință”, în așa fel încât să se mute și o persoană de încredere, „Marian”, cu el.
„Că așa erau făcute pentru… pentru servitori”, a punctat Călin Georgescu în discuția cu Ionel Rusen.
După această discuție, la câteva zile distanță, Ionel Rusen i-a transmis lui Călin Georgescu că a identificat o proprietate, însă ar fi „un pic cam scump, în jurul la un milion două sute”. „Călin Georgescu: Păi, nu, că o să mă ajute niște străini. (…) Ionel Rusen: Deci mi-a dat, este exact așa. Și aici ai tot… Plus că e securitate foarte mare. Ești exact în zona în care mi-ai dat tu acolo. Ai dependențe, ai tot ce trebuie. Î… Aicea… Astea sunt detaliile de acolo de la astea. În jurul la un milion două sute”.
Discuția merge apoi spre elementele necesare pentru a crea legături formale cu Italia.
CĂLIN GEORGESCU: Păi, sigur! Cont în bancă, proprietate, școală pentru copii.
RUSEN IONEL: Da.
Apare apoi ideea unui loc de muncă sau a unei firme.
CĂLIN GEORGESCU: Îî… Un job sau o firmă… Iarăși… Apoi o să mă ajute să… Nu știu… Vând mere, sau… (n.n. râde)
RUSEN IONEL: Da.
CĂLIN GEORGESCU: E ceva de ochii lumii. Îmi dau seama ce ar trebui să fie.
RUSEN IONEL: O să văd ce zic ei și cum… astea… și văd…
Expresia „de ochii lumii” este una dintre cele mai relevante formulări din stenogramă.
Sursele judiciare susțin că discuția era interpretată de anchetatori drept o tentativă de a crea în Italia o aparență de stabilitate — proprietate, cont, școlarizarea copiilor și activitate profesională — care ar fi putut fi invocată într-un eventual context judiciar.
Stenograma furnizată nu conține însă în mod explicit cuvântul „extrădare”, astfel că această finalitate reprezintă interpretarea surselor judiciare asupra conversației.