Educaţia în România: Mii de elevi abandonează școala într-un singur an, în mediul rural aproape unul din cinci copii dintr-o generație nu ajunge absolvent de clasa a VIII-a la termen, iar la capătul traseului România înregistrează cea mai mare rată din Uniunea Europeană a tinerilor care nu muncesc și nu urmează nicio formă de educație sau pregătire. Sunt câteva dintre concluziile Barometrului Alianței Binelui Comun „Educația în România – un sistem care pierde copii pe drum”. Datele reunite din surse precum Ministerul Educației, INS, Eurostat, Comisia Europeană, OECD, TIMSS și ICILS arată că problema nu apare într-un singur moment al parcursului școlar. Vulnerabilitățile încep înainte de clasa I și se acumulează pe măsură ce copilul înaintează prin sistem.
Prima ruptură apare înainte de școală
În 2024, doar 76,5% dintre copiii din România de la vârsta de trei ani până la intrarea în învățământul primar participau la educația preșcolară, față de 95% media Uniunii Europene. România se afla astfel pe ultimul loc în UE, în condițiile în care obiectivul european pentru 2030 este de cel puțin 96%. Diferențele devin și mai mari atunci când copilul ajunge la gimnaziu. Rata brută de cuprindere este de 96% în mediul urban, dar de numai 65,6% în rural. La absolvire, diferența se păstrează: 92,3% în urban față de 61,5% în rural. Privirea asupra unei generații întregi arată dimensiunea pierderii. Dintre cei 192.275 de copii înscriși în clasa pregătitoare în 2015/2016, 89,7% au ajuns absolvenți de clasa a VIII-a opt ani mai târziu. În mediul rural, numai 80,3% au reușit acest lucru. Aproape unul din cinci copii din cohorta rurală analizată nu a ajuns absolvent de clasa a VIII-a la termen.

15.900 de elevi, pierduți din primar și gimnaziu într-un singur an
Una dintre cifrele cu cel mai puternic impact este cea a abandonului. În anul școlar 2023/2024, aproximativ 15.900 de elevi au abandonat învățământul primar și gimnazial, corespunzător unei rate anuale de 1%. Iar ceea ce se întâmplă în școală se vede câțiva ani mai târziu. În 2025, 15,5% dintre tinerii români de 18–24 de ani aveau cel mult studii gimnaziale și nu mai urmau educație sau formare, față de 9,1% media europeană. Riscul nu este distribuit egal. Barometrul arată că 33,8% dintre copiii din România erau expuși în 2024 riscului de sărăcie sau excluziune socială, iar 31,8% dintre cei sub 16 ani se aflau în deprivare materială. În aceste condiții, distanța până la școală, transportul, costurile suportate de familie sau lipsa serviciilor locale pot deveni factori care împing copilul în afara educației.
Paradoxul școlii românești: avem tehnologie, dar nu și suficiente competențe digitale
Un alt semnal de alarmă apare în zona digitalizării. Deși în ultimii ani au fost făcute investiții importante în echipamente și laboratoare, doar 53,3% dintre tinerii români cu vârste între 16 și 24 de ani aveau în 2025 cel puțin competențe digitale de bază, comparativ cu 74,6% la nivelul UE. Barometrul identifică astfel unul dintre paradoxurile sistemului: dotarea școlilor nu produce automat competențe. Problema se mută spre modul în care tehnologia este integrată în predare și spre pregătirea pedagogică a profesorilor.
Școala profesională și piața muncii, două lumi încă prea îndepărtate
Diferența față de Europa devine uriașă în cazul pregătirii pentru muncă. Doar 7,2% dintre absolvenții recenți ai învățământului profesional și tehnic din România au avut experiență de învățare la locul de muncă, față de 65,2% în UE. Iar România ajunge la finalul traseului educațional cu o altă vulnerabilitate majoră: doar 23,2% dintre tinerii de 25–34 de ani aveau studii superioare în 2024, cea mai redusă pondere din Uniunea Europeană. Media UE era 44,1%, potrivit Eurostat. Diferența este cu atât mai importantă cu cât obiectivul european pentru 2030 este ca cel puțin 45% dintre tinerii din această categorie de vârstă să aibă studii superioare. Date Eurostat publicate în septembrie 2026 arată, de asemenea, că România a avut una dintre cele mai mici creșteri ale ponderii absolvenților de studii superioare din UE în ultimele două decenii.
România, cea mai mare rată NEET din Uniunea Europeană
Poate cel mai puternic semnal apare după ieșirea din școală. 19,2% dintre românii cu vârste între 15 și 29 de ani nu aveau în 2025 nici loc de muncă și nici nu participau la educație sau formare, comparativ cu 11% la nivelul UE. România avea cea mai ridicată rată NEET dintre toate statele membre, înaintea Bulgariei, cu 13,8%, și Greciei, cu 13,6%. În același timp, rata de ocupare a absolvenților recenți era de numai 72,7%, față de 83% în Uniunea Europeană. Imaginea care rezultă este cea a unui sistem care are dificultăți nu numai să țină copilul în școală, ci și să transforme anii petrecuți în educație într-o tranziție eficientă către viața profesională.
Unde ar trebui intervenit
Barometrul ABC propune ca intervenția să înceapă înainte ca elevul să abandoneze: un sistem național de alertă pentru absențe și risc de abandon, programe de recuperare la literație, matematică și științe în clasele V–VIII, finanțare suplimentară pentru școlile rurale și vulnerabile, transport și masă, precum și creșterea accesului la consiliere școlară. În prezent, aproximativ un consilier deservește 800 de elevi, în timp ce reperul legal este de maximum 500. Pe termen mediu, raportul propune extinderea educației preșcolare, practică reală la angajator pentru elevii din învățământul profesional, mentorat și formare pedagogică pentru profesori și monitorizarea traseului fiecărei generații de elevi. Pe termen lung, sunt indicate o rețea școlară adaptată schimbărilor demografice, finanțare multianuală legată de rezultate și evaluări care să măsoare competențele reale, nu doar reproducerea materiei. Țintele propuse sunt concrete: participarea la educația preșcolară să crească de la 76,5% la cel puțin 96%, părăsirea timpurie a școlii să scadă de la 15,5% sub 9%, ponderea tinerilor cu studii superioare să urce de la 23,2% spre minimum 45%, iar rata NEET să coboare de la 19,2% sub 9%. Barometrul ABC – Educație
Miza nu mai este, așadar, doar câți copii intră în fiecare septembrie pe poarta școlii. Este câți dintre ei ajung până la capăt și cu ce rămân după anii petrecuți în sistem. Iar datele reunite de Barometrul ABC indică faptul că locul în care un copil se naște și situația economică a familiei continuă să influențeze puternic șansele sale de a parcurge întregul traseu educațional.