Călin Georgescu a fost dus marți seară la Arestul Central al Poliției Capitalei, unde urmează să stea în arest preventiv 30 de zile. Un detaliu aparte este că unitatea se află pe strada George Georgescu, o similaritate cel puțin interesantă.
Centrul de Reținere și Arestare Preventivă nr. 1 al Poliției Capitalei este situat la numerele 1-3 de pe strada George Georgescu, din București, iar numele străzii îi aparține lui George Georgescu (1887-1964), unul dintre dirijorii importanți ai muzicii românești din secolul XX.
Născut la Sulina în 1887, George Georgescu a început studiile muzicale la București, unde a urmat cursurile Conservatorului între 1906 și 1910, specializându-se în violoncel.
Ulterior, și-a continuat pregătirea la Hochschule für Musik din Berlin, unde a studiat atât violoncelul, cât și dirijatul și compoziția.
Cariera sa avea inițial să fie legată de violoncel, însă o problemă la mâna stângă l-a determinat să renunțe la activitatea de solist. A urmat astfel drumul dirijatului, fiind influențat inclusiv de mari muzicieni ai epocii. În 1918, Georgescu a debutat ca dirijor la Filarmonica din Berlin.
În România a venit în 1920, când a preluat conducerea artistică a Filarmonicii din București. A rămas la conducerea instituției între 1920 și 1944, revenind ulterior în funcție în 1954 și rămânând acolo până la moartea sa, în 1964.
În timpul celor două perioade în care s-a aflat la conducerea Filarmonicii (1920-1944 și 1954-1964), George Georgescu a dirijat sute de concerte și a dus orchestra în numeroase turnee internaționale. A colaborat cu artiști și dirijori importanți ai vremii și a contribuit la dezvoltarea repertoriului orchestrei bucureștene.
George Georgescu a ocupat și funcția de director și dirijor al Operei Române din București (1922–1926, 1930–1933 și 1939–1940). În cele trei perioade în care a condus instituția, a dirijat 112 spectacole și a introdus în repertoriu 56 de lucrări în primă audiție.
Activitatea sa nu s-a limitat însă la România, iar între 1918 și 1964 George Georgescu a dirijat numeroase orchestre din Europa și a fost invitat pe scene importante din Paris, Viena, Berlin, Roma, Dresda, Praga, Madrid sau Monte Carlo. A avut, de asemenea, contacte profesionale în Statele Unite.
După schimbarea regimului politic din România, George Georgescu a trecut printr-o perioadă dificilă. În 1944, a fost îndepărtat din activitatea artistică, fiind acuzat de „colaboraționism” și de faptul că ar fi favorizat cultura germană.
Acuzațiile erau legate în special de turneele efectuate de Filarmonica din București în țări ale Axei în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, precum și de colaborările sale cu artiști germani. Potrivit biografiei sale, nu a fost demonstrată însă o implicare politică sau ideologică a dirijorului.
Revenirea sa pe scena muzicală a fost posibilă în 1947, după intervenția lui George Enescu. Georgescu a dirijat mai întâi Orchestra Radio, ulterior s-a întors la Filarmonică, iar în 1953 a revenit oficial la conducerea instituției.
În ultimii ani ai vieții, a primit din nou invitații pentru a dirija în mai multe țări, printre care Italia, Germania, Franța, Marea Britanie și Statele Unite. A susținut concerte alături de Orchestra Filarmonicii din București în orașe precum Berlin, Dresda, Viena, Paris, Milano și Atena.
George Georgescu a murit la București, la 1 septembrie 1964, la vârsta de 77 de ani. A fost înmormântat în Cimitirul Bellu.