Luca Niculescu, de la puștiul cu plete și blugi rupți pe care tatăl său elegant nu voia să-l însoțească pe stradă, la omul desemnat pentru funcția de prim-ministru al României. Povestea de familie care i-a marcat copilăria: „Îmi era ruşine să-mi invit colegii acasă”

La vârsta de 20 de ani, Luca Niculescu avea plete, purta blugi rupți și era departe de imaginea elegantă pe care tatăl său și-ar fi dorit-o. Acesta își amintește că stilul său vestimentar îl exaspera pe tatăl său, despre care spunea că era „foarte elegant”. Diferențele dintre cei doi erau atât de mari, încât părintele său ar fi preferat să nu fie văzuți împreună pe stradă.

„Poate că este sau nu o surpriză, dar la 20 de ani eram alt om. Eram un puşti cu blugii rupţi şi aveam plete. Acum chiar mă bucur că nu mi-am făcut vreun tatuaj, pentru că atunci îmi surâdea ideea! Mi-amintesc că tatăl meu, care era foarte elegant, era aproape disperat de stilul meu. Nici nu voia să meargă cu mine pe stradă. Sigur că, în timp, transformarea a fost firească, nu mai poţi fi acelaşi om la 43 de ani cu studentul din facultate. Dar, în tinereţe, am preferat moda anilor ’90 şi mai puţin pe cea moştenită de la părinţi”, a mărturisit Luca Niculescu.

Vezi și Ce avere are Luca Niculescu, premierul desemnat de Nicușor Dan. Câți bani are în conturi

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Copilăria lui Luca Niculescu a fost între două lumi: cea în care crescuse familia lui și cartierul muncitoresc în care s-a mutat ulterior. Familia a locuit inițial în zona Cișmigiu, după care s-a mutat în Berceni, într-un bloc nou, unde trăiau familii de muncitori de la IMGB sau persoane din structurile Securității.

Alte articole

CTP îl atacă pe Luca Niculescu: „Un oportunist care dorește cu orice preț o funcție mare acum. Va face ce i se va spune. Practic, guvernul va fi la Cotroceni”

TOTUL despre Luca Niculescu, propus premier de Nicușor Dan. Fost jurnalist, devenit diplomat și însărcinat să coordoneze aderarea României la OCDE. A renunțat la televizor pentru a nu fi distras de la muncă!

Potrivit acestuia, familia Niculescu era privită ca fiind „ciudată”, avea în casă mobilă veche și tablouri păstrate de părinți și bunici, provenite din casele naționalizate. Pentru copilul Luca de atunci, obiectele respective erau mai degrabă un motiv de jenă:

„Îmi era ruşine să-mi invit colegii acasă pentru că mobila noastră îmi părea demodată, urâtă şi neîncăpătoare pentru apartamentele comuniste. Odată m-am dus la bunicul meu, Luca, şi i-am spus: „De ce nu avem şi noi covor din acela pe perete? Am văzut eu la cineva ceva frumos, în care era o fată pe un cal…“. Noi aveam pe perete, în sufragerie, picturi de Nicolae Vermont, de Nicolae Grigorescu, şi mie nu-mi plăceau. Eu voiam „Răpirea din Serai”.”, scrie Adevărul.

Luca Niculescu si bunica lui

Luca Niculescu a mai dezvăluit că bunicul său era o prezență aparte în cartierul muncitoresc. Seniorul apărea îmbrăcat în costume de dinainte de război, cu pălărie și baston. Familia lui era apropiată de liberali, iar străbunicul său fusese senator și, pentru scurt timp, ministru al Comerțului într-un guvern Averescu.

„Toată familia era liberală, membri în partid. Străbunicul a fost senator toată viaţa lui şi chiar, pentru o perioadă scurtă, ministru al Comerţului, într-unul dintre guvernele Averescu din timpul Primului Război Mondial. Însă nu făceau prea multă politică. Ei erau oameni de afaceri care finanţau partidul şi erau apropiaţi de familia Brătianu. Îmi amintesc că am văzut într-un ziar de epocă un anunţ „Serată la Jean P. Niculescu“ şi erau „Brătienii“ şi alte familii bogate din acele vremuri invitate. Alexandru Paleologu mi-a spus chiar că mesele organizate de străbunicul meu, pe care a apucat să-l cunoască, erau cele mai bune din Bucureşti”, a precizat premierul desemnat.

Însă viața liniștită a familiei Niculescu a fost lovită puternic de regimul comunist. Conform relatărilor lui Luca Niculescu, bunicul său a fost închis, iar familia a considerat că a primit o pedeapsă mai ușoară datorită intervenției unui fost angajat al său, care ajunsese să lucreze în structurile Securității.

Bunicul a fost trimis la Canalul Dunăre-Marea Neagră, apoi la construirea unor sate în Bărăgan, în total opt ani la muncă forțată.

Și perioada liceului a fost intensă pentru adolescentul Luca. El a făcut parte dintr-o gașcă de rockeri, iar spre sfârșitul anului 1988, grupul s-a gândit să scrie manifeste împotriva regimului comunist și să le distribuie în cartiere. Însă planul a fost abandonat după ce unul dintre colegi le-a spus că un alt membru al grupului ar fi turnător și că ar putea avea probleme dacă mergeau mai departe.

„Mai târziu, în liceu, experimentam diverse forme de disidenţă. Eram într-o gaşcă mare de rockeri şi ţin minte că, pe la sfârşitul anului ’88, aveam un plan bine stabilit să scriem manifeste împotriva regimului. Plănuiam, de regulă, la mine acasă, şi ne gândeam cum să le scriem pe nişte şabloane şi să le împărţim prin cartierele vecine. Eram foarte hotărâţi şi pregătiţi până când un coleg ne-a spus despre un altul din aceeaşi gaşcă că e turnător şi că ar fi mai bine să renunţăm la acest plan ca să nu păţim ceva rău. În naivitatea noastră, presupuneam că n-o să ne urmărească nimeni şi că n-o să se afle, dar am renunţat până la urmă. N-am mai scris manifeste”, a afirmat Luca Niculescu.

Înainte de Revoluție, Niculescu nu se gândea la jurnalism ca la o posibilă carieră. A dat examen la Facultatea de Filologie, pentru secția latină și greacă, și era atras și de Facultatea de Istorie. Dar după 1989, situația s-a schimbat. Presa românească „a explodat”, iar tânărul Luca a ales jurnalismul. Ulterior, și-a construit o carieră de jurnalist și diplomat, iar în prezent a ajuns să fie desemnat candidat pentru funcția de prim-ministru de către președintele Nicușor Dan.

Citește și Luca Niculescu, flexibil privind programul de guvernare: ”Sunt deschis la discuții și respect ideile bune, indiferent de unde vin”