Un euro ajuns la 5.35 lei ne confirmă temerile cu privire la chiriile mai greu de plătit, alimente mai scumpe, vacanțe mai scumpe, dar și cu privire la o presiune asupra altor prețuri și o putere de cumpărare care se erodează fără ca salariile, pensiile, alocațiile să se schimbe. Și avertismentele economiștilor cu privire la posibilitatea unui euro peste 6 lei ne fac să ne gândim, și de data aceasta, la o întrebare dură: cât ne mai putem permite să plătim pentru dezechilibrele economiei românești?
Și asta pentru că nu ne calculăm viața în grafice valutare. O calculăm în rate, facturi, cumpărături zilnice, chirii și mai apoi în banii rămași până la următorul salariu. Ei bine, din acest motiv, atunci când euro trece de 5 lei, vestea nu poate rămâne doar la stadiul de comunicat al Băncii Naționale a României. Ajunge, mai devreme sau mai târziu, în funcție de venituri, în bugetul fiecărei familii de pe teritoriul țării. Singura diferență este că unii simt pe loc schimbarea, iar alții după câteva luni.
Pe data de 6 octombrie, BNR confirma unui maxim istoric la cursul de referință. Euro a atins pragul de 5,3527 lei. Pe 9 octombrie, ultima zi bancară de săptămâna trecută, cotațiile au ajuns la 5.3414 lei. Oscilațiile de câțiva bani ar putea părea neimportante, dar direcția contează. La începutul lunii octombrie, euro era de 5,2777 lei.
În afară de faptul că euro a trecut un prag psihologic, problema mai mare este dată de faptul că economia devine atât de vulnerabilă atunci când moneda țării pierde valoare, iar veniturile populației nu pot ține pasul cu scumpirile.
Scenariul unui euro care trece de 6 lei a fost prezentat de economistul Cristian Păun, profesor la Academia de Studii Economice din București. Într-o intervenție la Digi, pe 23 septembrie, acesta avertiza că retrogradarea României în categoria „junk” nerecomandată investițiilor, ar putea duce la ieșiri substanțiale de capital și o creștere a cererii de valută.
„Va sări lejer peste 6 lei, poate chiar mai sus”,a declarat economistul, explicând că amploarea deprecierii ar depinde de gravitatea situației.
Cristian Păun prezintă un scenariu condiționat de pierderea ratingului pentru investiții, nu confirmă că euro va ajunge clar la pragul de 6 lei, însă ne face să ne dăm seama că o eventuală situație de acest fel ar duce românii cu venituri mici și medii la o adevărată catrastrofă.
Întrebat ce pot face oamenii pentru a se proteja, Cristian Păun a recomandat diversificarea economiilor.
„Rapid și pe termen scurt ar fi, ca idee, să încercăm să ne diversificăm economisirile. O parte dintre economii să le ținem în lei, pentru plăți curente sau neprevăzute, iar economiile de care nu avem nevoie imediat să le păstrăm și în altceva, astfel încât, atunci când apare această depreciere, să fim mai protejați”, a explicat profesorul de economie.
Pentru românii care plătesc o chirie de 500 de euro, diferența dintre un curs de 5 lei și unul de 5.35 lei înseamnă 175 lei în plus lună de lună. Într-un an sunt 2.100 lei. La o chirie de 700 de euro, diferența anuală este de 2.940 lei. Și aceștia nu pot fi bani pierduți în operațiuni speculative, ci bani care se duc din bugetul pentru alimente, economii sau cheltuieli.
La un curs de 6 lei, chiria de 500 de euro ar ajunge la 3000 de lei, față de 2.675 lei la cursul de 5.35. Încă 325 lei lunar, fără ca un român să aibă modificări salariale.
Și un astfel de mecanism avem și în cazul creditelor în valută. În cazul unei rate de 300 de euro, trecerea de la 5 la 5.35 lei a dus la 105 lei în plus lunar. La 6 lei, rata ar costa 1800 lei. În cazul creditelor în lei, efectul nu va fi unul automat, asta deoarece ratele depind de dobânda contractuală, de IRCC sau ROBOR. Deprecierea monedei naționale poate alimenta inflația și presiunile asupra dobânzilor, însă nu poate duce direct la creșterea ratelor în lei.
Mai departe, nici cumpărăturile zilnice nu sunt protejate. România importă multe bunuri de consum, echipamente, componente din industrii, medicamente și alte produse care ajung pe rafturile magazinelor după tranzacțiile realizate în valută. Și aici începem calculele. Dacă un importator cumpără marfă de 10.000 de euro, costul acesteia se majorează de la 50.000 lei la 53.5000 lei. La 6 lei euro, costurile ar ajunge la 60.000 lei.
Și nu toate produsele se pot scumpi în aceeași proporție. Anumite firme au contracte pe termen lung, stocuri sau protecții legale împotriva riscurilor valutare. Alte companii absorb temporar costurile din profit. Dar, o economie dependentă de importuri, cum este în prezent România, duce la dificultăți în menținerea prețurilor.
Vacanțele, un alt exemplu al pierderilor. Un sejur de 1.500 de euro costa 7.500 de lei la un curs de 5 lei și 8.025 de lei la 5,35. La 6 lei, ar costa 9.000 de lei. Iar pentru familiile care economisesc în lei, dar își planifică vacanțele, studiile sau achizițiile importante în euro, deprecierea înseamnă că aceeași sumă economisită cumpără tot mai puțin.
Cea mai mare vulnerabilitate o au românii care câștigă veniturile lunare doar în lei, dar au cheltuieli influențare de euro. Un salariu de 5.000 de lei reprezintă echivalentul a 1000 de euro la un curs de 5 lei, 935 de euro la 5.35 lei euro. La 6 lei, echivalentul scade la 833 de euro.
Angajatul primește aceeași sumă în cont, dar capacitatea sa de a cumpăra bunuri sau de a achita servicii în euro scade considerabil. Deprecierea poate deveni un nou motor al scumpirilor, cu mult peste inflația existentă.
Conform datelor prezentate de Institutul Național de Statistică, rata anuală a inflației a fost de 6,17% în august 2026, serviciile înregistrând o creștere a prețurilor de 11,28%. În plus, BNR a revizuit în august prognoza inflației pentru finalul anului la 6,1%. De aici se instalează riscul unei pierderi duble: leul valorează din ce în ce mai puțin în raport cu euro, iar prețurile interne cresc de la zi la zi. În cazul românilor cu venituri fixe, pensionari sau familii fără economii, ajustarea nu se face prin strategii financiare sofisticate.
Sigur că deprecierea leului nu poate afecta toți românii în egală măsură. Și nici companiile. Importatorii sunt primii și printre cei mai expuși, pentru că plătesc mai mulți lei pentru aceeași marfă cumpărată în euro. Firmele care au datorii în valută și venituri în lei se lovesc de încă o povară. Consumatorii plătesc o parte dintre costuri atunci când ele sunt transferate în prețuri.
De partea cealaltă însă, consumatorii care primesc euri și plătesc salarii sau alte facturi în lei pot avea avantaje din această situație. Pentru o factură de 100.000 de euro, încasarea echivalentului se majorează de la 500.000 de lei la 535.000 lei dacă euro rămâne la 5.35.
Un alt avantaj este și la cei care au economii în euro. Aceștia sunt cel mai bine protejați de deprecierea leului. Însă un câștig din diferența de curs nu înseamnă neapărat majorarea averii.
Și de aici, românii cu salariul minim pe economie, pensionarii și beneficiarii de ajutoare sociale, se pot întreba și cât poate crește euro mâine, dar și dacă munca lor de azi va valora mai mult a doua zi.