Invitat în podcastul Lucruri simple, realizat de Horia Brenciu, chef Sorin Bontea a rememorat cu nostalgie multe dintre pățaniile copilărie. Pentru unele dintre ele, era aspru pedepsit de mama. Cum a fost, spre exemplu, pățania cu paltonul portocaliu, unul „din plastic și nou-nouț”, care a ars pe jumătate atunci când micul Sorin s-a apropiat prea mult de sobă.
„Îmi lua mama haine mai mari, și mi-aduc și acum aminte de un palton portocaliu, din plastic. Era nou nouț și noi făceam focul iarna afară. Aveam și căciuliță cu ciucuri… Am făcut focul și m-am apropiat, a făcut odată fâs și jumătate din palton s-a făcut mic și negru. Am ajuns acasă, m-a văzut mama, a înnebunit. M-a lăsat să mănânc, după aia m-a bătut”, a povestit chef Sorin Bontea.
Celebrul chef a avut, însă, în acea perioadă, și o grămadă de pasiuni care i-au făcut copilăria frumoasă: a cântat la chitară, a ascultat rock și a făcut haltere, judo și box.
„Am avut o copilărie trăită în fața blocului, cu cheia de gât. Am fost un copil atomic, mama m-a bătut mult, dar mai mult pe fratele meu Sandu, ăla de dinaintea mea. Mă bătea cu bătătorul în jurul mesei și era unul din sârmă. Făceam tâmpenii, Sandu mă proteja dar mă și bătea. Era diferență de 16 ani între mine și cel mare… Eu am încercat să fac fotbal, dar au zis să mă las.
Apoi mi-am dorit să cânt. Am avut chitară, am mers cu Moș Ajunul, cu Plugușorul, iarna înainte de Crăciun… Am strâns bani și am dat 300 de lei pe chitară. Eram mic, aveam 12 ani și mergeam cu ea prin bloc, aveam băieți cu care cântam. Pe vremea lui Ceaușescu mergeam prin teatre, când prezenta Florian Pittiș, cânta Voltaj, cânta Iris, Compact… Până pe la vreo 18 ani ascultam rock, cântam rock […]
„Am făcut haltere, judo, lupte greco-romane, am fost vreo jumătate de an și pe la box. I-am dat una unui boxer, i-am spart buza și când mi-a dat una și el, am văzut stele verzi. Două săptămâni n-am putut să mai mănânc. Am fost după aia la atletism, dar nu am avut rezistență.
Plecam la 7 dimineață și primeam bonuri de cantină, să mâncăm la sportivi și ciocolată chinezească, vai de capul meu… La haltere mergeam prin cantonamente, la concursuri, am și niște medalii… Când eram mic, nu știam ce vreau să mă fac, dar pe la liceu când am început să lucrez, am zis că vreau să fiu director de complex”, a rememorat chef Sorin Bontea una dintre cele mai frumoase perioade din viața lui.