România, 9 octombrie 2026. O zi importantă de pe agenda cabinetului condus de Ilie Bolojan. Șantierul Naval Mangalia a fost vândut în urma unei licitații, companiei Rheinmetall Real Estate România SRL, pentru 138.034.320,47 euro, fără TVA, după cum a anunțat CITR, lichidatorul judiciar al Damen Shipyards Mangalia.
Executivul a salutat atunci tranzacția, subliniind că relansarea șantierului este importantă pentru securitatea țării la Marea Neagră, pentru industria de apărare și pentru crearea de locuri de muncă.
”Relansarea Șantierului Naval Mangalia prezintă o importanță deosebită și pentru securitatea României la Marea Neagră. Dezvoltarea capacităților de construcție a navelor militare va contribui la consolidarea industriei naționale de apărare și a rolului României pe flancul estic al NATO”, au comunicat reprezentanții guvernului Bolojan.
De fapt, conform dezvăluirilor din emisiunea ”Cutia Neagră”, totul a fost un ”tun” uriaș al cabinetului care acum își face bagajele, date fiind șansele mari de învestire a guvernului Luca Niculescu.
Pe scurt, tranzacția va lăsa România cu buza umflată. Un SRL din Mediaș, cu obiect de activitate în domeniul imobiliar, cu un singur angajat și cu cifră de afaceri sub 2.500 euro/an, a cumpărat pe banii românilor, în numele gigantului german Rheinmetall, activele scoase la vânzare de lichidatorul Șantierului Naval Mangalia. Mai mult, tranzacția nu scapă România de o datorie deloc neglijabilă: 400 milioane euro!
Pe larg, statul român se va alege cu praful de pe tobă în urma vânzării de către lichidator a activelor șantierului naval Mangalia către clientul preferat al actualului regim politic. Fiind vânzare de active, nu de părți sociale, banii încasați vor fi plătiți, după oprirea comisionului de rigoare al lichidatorului, către creditorii societății comerciale intrată în procedură de faliment, cu mențiunea că statul și fosții salariați au prioritate.
Doar că la masa credală doar 30 de milioane de lei (circa 6 milioane de euro) se cuvin statului român și foștilor angajați rămași neplătititi înainte să fie trimiși acasă. Covârșitoarea majoritate a creanțelor, deci prioritare la plată, aparțin diverselor companii din grupul olandez DAMEN, fostul acționar majoritar al șantierului, pe care a reușit să îl și prăbușească economic.
Totalul creanțelor diverșilor ”puiuți” de DAMEN se ridică la peste 1,152 miliarde de lei, adică peste 215 milioane de euro, mai mult decât suma totală de vânzare. În esență, românii s-au împrumutat ca să-i plătească pe olandezi să părăsească incinta și să facă loc nemților într-un contract gigantic pe care l-ar fi putut duce la capăt prin forțe proprii.
Cum a ajuns România să-și pună ouăle într-un singur coș, dându-se pe mâna Rheinmetall și alocând aproape toți banii din SAFE, destinați înzestrării Armatei? Întrebarea e legitimă în contextul în care nici măcar guvernul german nu mai are încredere în această companie, așa că și-a anulat contractul de 15 miliarde de euro pentru construcția unor fregate. Dar, dacă tot nu mai investesc nemții în propria industrie și forță de muncă, au găsit în estul Europei, la noi, un adevărat chilipir. Afacerea în sine, posibil să fi fost pusă la cale cu ocazia vizita efectuată de Ilie Bolojan în Germania, la invitația cancelarului Friedrich Merz.
Vânzarea falimentarului șantier naval Mangalia a fost prezentată de puterea politică drept un mare succes economic și social, facilitat de faimosul program de înarmare pe bani din împrumutul SAFE. În realitate, afacerea cu nemții de la Rheinmetall este nimic altceva decât un tun financiar de proporții. Ticăloșia fără margini este că firma germană primește de la statul român aproximativ un miliard de euro exclusiv pentru a fabrica 4 nave militare la Mangalia, iar statul român plătește dobândă pe bani împrumutați. Din suma angajată de statul român, Rheinmetall, care nu a mai produs în toată istoria sa nici măcar o singură navă militară, plătește cele 138 milioane de euro, pentru achiziția unității industriale, astăzi aflată în conservare. Tot din acești bani ar trebui reangajati și o parte a angajaților disponibilizați odată cu intrarea șantierului în faliment.
”Pentru Armata Română, aici se vor produce patru nave până în 2030. Oamenii vor avea chiar mai multe locuri de muncă, șantierul va beneficia de investițiile necesare pentru a produce la standardele cerute de Armată, iar România își salvează de la dispariție cel mai mare șantier naval dintr-o țară europeană membră NATO”, susține, cu mândrie, șeful interimar al Apărării, Radu Miruță.
Iar un alt USR-ist de frunte, ministrul interimar al Economiei, Irinel Darău, a subliniat că șantierul este tot proprietatea statului, deși vânzarea s-ar putea dovedi a fi un rateu de proporții pentru România. ”Ce s-a vândut? Am auzit şi aici minciuni sfruntate. S-au vândut echipamentele şi halele care există pe acel şantier. Domeniul, terenul, docurile sunt ale statului”, spunea, revoltat, Darău.
Adevărul este că statul, pe lângă faptul că pierde controlul asupra șantierului, s-ar putea alege cu zero lei de pe urma vânzării către nemți, ba mai mult, chiar am putea fi nevoiți să mai scoatem bani din buzunar. În aprilie 2024, olandezii de la Damen au dat în judecată statul român la Curtea de Arbitraj Internațional de la Viena, solicitând restituirea sumei de 160 de milioane de euro care reprezintă împrumuturile scadente pe care societatea olandeză a acordat-o în momentul preluării acțiunilor. Până în prezent, suma a urcat la 190 de milioane de euro, iar decizia este așteptată în aprilie 2028. Dacă luăm în calcul experiențe deloc favorabile ale României la această instanță, există șanse mari ca țara noastră să fie obligată să restituie acești bani. Un lucru deloc convenabil având în vedere situația economică fragilă în care ne aflăm.
Stupefiant este și faptul că, dincolo de faptul ca nemții preiau șantierul din Mangalia pe banii noștri și rămân cu acesta, guvernanții ascund în propaganda lor deșănțată două lucruri esențiale. Primul dintre ele este faptul că nici un cent din datoriile de 400 de milioane de euro ale societății comerciale falimentare nu va fi preluat de cumpărător. Rheinmetall a cumpărat active, de la lichidator, nu societatea comercială intrată în faliment. Așa că ne putem lua gândul de la recuperarea întregului morman de datorii. Al doilea este că faimosul contract este semnat din partea germană de un SRL din Mediaș, al cărui asociat unic este într-adevăr gigantul industrial german, Rheinmetall Real Estate România SRL.
După cum îi spune și numele, firma de apartament din Mediaș, care ar urma să salveze constructorul de nave din Mangalia, se ocupă conform obiectului de activitate cu: închirierea și subînchirierea bunurilor imobiliare proprii sau închiriate, locuințe și apartamente, clădiri nerezidențiale, terenuri, acoperișuri și terase. Cât de bine se descurcă reiese din bilanțurile depuse și publicate la registrul comerțului. Anul trecut, cifra de afaceri a firmei, realizată cu un singur angajat, a fost de 11.945 lei, iar pierderea acumulată în 2025 se ridica la 683.181.
În precedenții opt ani, cu același unic angajat, SRL-ul din Mediaș a avut aceeași cifră de afaceri: zero! În 2016 însă, activitatea de bussines laborioasă a produs spectaculoasa cifră de afaceri de 6.550 lei! În fiecare din ultimii 10 ani, cu excepția lui 2021, când a ieșit pe zero, SRL-ul de imobiliare a avut continuu pierderi între 145 mii lei și 213 mii lei.