În timp ce reprezentanții vânătorilor sunt de părere că reducerea densității urșilor este necesară pentru siguranța populației, organizațiile de conservare avertizează că eliminarea animalelor din păduri nu rezolvă conflictele din localități. De partea cealaltă, președintele Nicușor Dan a publicat legea care sprijină vânatul mai multor urși.
Mai exact, pe 5 octombrie 2026, președintele Nicușor Dan a promulgat Legea nr. 190/2026, publicată în Monitorul Oficial nr. 841 din aceeași zi și intrată în vigoare pe 8 octombrie. Actul normativ modifică OUG nr. 81/2021 și stabilește pentru 2026 o cotă națională de 859 de urși pentru prevenție și 110 exemplare pentru intervenție. Prevederile se aplică și în 2027.
Textul articolului 3¹ alineatul (1), în forma introdusă prin noua lege, precizează:
„În vederea prevenirii atacurilor asupra populației umane și a pagubelor materiale cauzate de atacurile de urs, pentru anul 2026 se aprobă un număr de 859 de exemplare de urs brun, care reprezintă nivel de prevenție la nivel național, și un număr de 110 exemplare de urs brun, care reprezintă nivel de intervenție la nivel național.”
Diferit de limitele aprobate pentru anul 2024, de 426 de exemplare pentru prevenție și 55 pentru intervenție, noile cifre sunt practic duble. Cele două categorii au însă regimuri diferite. Cota de prevenție permite recoltarea prin activități de vânătoare autorizate, sub coordonarea personalului tehnic al gestionarilor fondurilor cinegetice. Cota de intervenție face referire la gestionarea exemplarelor care duc la situații de conflict sau de risc, iar această diferență este importantă atunci când ne gândim la cât costă un urs. Cele 110 exemplare destinate intervenției nu se pot include neapărat într-un tabel al vânătorii comerciale.
Într-un interviu acordat pe 9 octombrie 2026 postului Radio România Actualități, Mugurel Drăgănescu, președintele executiv al AGVPS, a confirmat că vânătoarea preventivă poate fi organizată și contra cost.
Potrivit acestuia, tarifele sunt stabilite de gestionarii fondurilor cinegetice, iar un exemplar poate fi oferit gratuit membrilor asociației sau valorificat pentru 5.000, 6.000 ori 7.000 de euro. De aici putem face estimări cuprinse între 4,295 și 6,013 milioane de euro.
Calcul pentru 859 de exemplare, fără deducerea cheltuielilor și fără estimarea cotei statului.
Calculul presupune că toate cele 859 de exemplare sunt efectiv recoltate, că fiecare vânătoare este plătită și că se aplică tarifele menționate de AGVPS. În practică, numărul exemplarelor recoltate și tarifele pot varia.
Dacă același plafon ar fi valorificat integral și în 2027, potențialul brut cumulat pentru cei doi ani ar fi cuprins între 8,59 și 12,026 milioane de euro.
Mugurel Drăgănescu a transmis, conform sursei citate anterior, că statul primește o parte din încasările gestionarilor fondurilor cinegetice, însă nu indică procentul efectiv virat statului, iar tarifele de 5.000–7.000 de euro nu sunt taxe fixe stabilite prin Legea nr. 190/2026. Surse din AGVPS au declarat, anii anteriori, că la stat ar putea ajunge maxim jumătate din sumele colectate pe urși. Cu toate acestea însă, liderul asociației nu a comentat pe larg subiectul.
Noua reglementare a avut mai multe blocaje pe scena politică. Președintele Nicușor Dan a sesizat Curtea Constituțională pe 26 mai 2026, invocând inclusiv probleme legate de protecția speciei și de compatibilitatea cu legislația europeană.
CCR a respins sesizarea prin Decizia nr. 733 din 24 iunie 2026. Ulterior, președintele a cerut reexaminarea legii, însă Parlamentul a menținut noile cote. La Senat, pe 26 august, legea a primit 103 voturi pentru, cinci împotrivă și 15 abțineri.
O preocupare semnificativă a președintelui a fost cu privire la stabilirea unei cote numerice care să nu încurajeze vânătoarea de trofee, în locul intervențiilor asupra exemplarelor care produc probleme în localități.
Legea conține și restricții: interzice recoltarea femelelor însoțite de pui sub doi ani, introduce condiții privind dimensiunea trofeelor și exclude vânătoarea preventivă din teritoriile unde aceasta este interzisă legal.
Fundația Conservation Carpathia prezintă public problema începând cu o întrebare: dacă statul autorizează aproape o mie de extrageri anual, câte dintre acestea vor contribui efectiv la reducerea atacurilor și a pagubelor?
Într-un punct de vedere publicat la 19 decembrie 2025, după prezentarea recensământului genetic, fundația a solicitat evaluarea transparentă a cotelor existente înainte de majorarea acestora.
Organizația este de părere că intervențiile asupra urșilor care generează riscuri reale și repetate, în special în apropierea comunităților, dar respinge ideea că vânătoarea sportivă sau de trofee ar garanta reducerea conflictelor.
Conservation Carpathia atrage atenția și asupra surselor artificiale de hrană — gunoaie, deșeuri animale și hrănirea complementară în scop cinegetic — care pot atrage urșii către oameni.
Mesajul fundației este că eliminarea exemplarelor problematice trebuie însoțită de prevenție, monitorizare și măsuri concrete pentru protejarea gospodăriilor.
„Liderii politici de astăzi trebuie să evalueze dacă mecanismele legislative și capacitățile instituționale sunt suficiente pentru a apăra interesele persoanelor care trăiesc în apropierea habitatelor urșilor. De asemenea, ne așteptăm ca liderii politici să înceteze să mai plaseze responsabilitatea exclusiv pe seama vânătorilor ca soluție pentru reducerea conflictelor, întrucât interesele acestora diferă de cele ale comunităților locale.
În situația în care se constată că mecanismele actualele nu sunt suficiente pentru gestionarea urșilor problemă, susținem ajustarea punctuală și responsabilă a cotelor de intervenție, strict prin extragerea acelor urși care generează riscuri reale și recurente. O astfel de abordare ar reduce pagubele din gospodării și ar crește siguranța celor care frecventează zone cunoscute pentru prezența urșilor habituați (de exemplu, Transfăgărășan, Lepșa), fără a pune în pericol populația de urs brun la nivel național.
Credem că orice decizie privind managementul acestei specii trebuie să fie echilibrată și aplicată consecvent, astfel încât să nu abandoneze interesele oamenilor, precum securitatea și un nivel de trai decent și nici să conducă la efecte negative pe termen lung asupra populației de urs brun din Carpații României. Ne menținem poziția conform căreia vânătoarea sportivă sau vânătoarea de trofee la ursul brun nu reprezintă o garanție pentru reducerea numărului de conflicte între oameni și urși în zonele rurale. În opinia noastră, doar gestionarea responsabilă, și acolo unde este necesar eliminarea urșilor care generează probleme în comunități și în preajma acestora, poate contribui la reducerea conflictelor între oameni și urși, cu condiția ca, în paralel, sursele de atracție din interiorul și din proximitatea comunităților, să fie reduse cât mai mult posibil.
Nu există dovezi științifice că eliminarea masculilor mari ca trofee are un efect pozitiv asupra reducerii numărului de conflicte; în schimb există dovezi științifice care arată că eliminarea masculilor mari destabilizează populația de urși.
De asemenea, considerăm că este absolut necesară eliminarea, din lege și din practică, pe termen mediu și lung, a surselor de hrană pentru urși (gunoaie, deșeuri animale, hrănire complementară în scop cinegetic), altele decât cele dobândite direct de aceștia din ecosistemele naturale sau bioculturale (pădure, gol alpin, pășuni, livezi abandonate). Aplicarea acestei măsuri previne habituarea (obișnuirea urșilor cu prezența oamenilor și cu hrana oferită de aceștia), scade dependența lor de om și poate opri creșterea artificială a ratei de reproducere a speciei urs.”
Ultimele informații publicate în 2025 estimează populația națională, într-un scenariu conservator, la 10.657–12.787 de exemplare, după analizarea a aproximativ 24.000 de probe genetice.
Ministerul Mediului a publicat pe 15 decembrie 2025 rapoartele tehnice ale proiectului național de monitorizare, precizând însă că materialele publicate atunci nu înlocuiau documentațiile finale care urmau să fie evaluate și validate.
Conform datelor AGVPS, densitatea ridicată justifică extinderea vânătorii preventive.
Mugurel Drăgănescu a explicat în interviul din 9 octombrie, inclusiv organizarea vânătorilor la goană în fondurile cu alocări mai mari, argumentând că acestea ar determina urșii să evite localitățile.
Conservation Carpathia cere, în schimb, ca eficiența măsurilor să fie demonstrată prin reducerea incidentelor, nu doar prin îndeplinirea cotelor.
În România, dublarea cotei de prevenție duce la o oportunitate financiară pentru gestionarii fondurilor cinegetice, însă nu demonstrează nici creșterea veniturilor bugetare și nici rezolvarea zecilor de probleme privind siguranța publică.
Pentru a demonstra transparență față de români, autoritățile trebuie să publice câte exemplare au fost recoltate, câte vânători s-au plătit, care au fost încasările gestionarilor și ce sume au revenit statului român, dar mai ales cum a evoluat numărul incidentelor om-urs, având în vedere că doar acum câteva zile, în Covasna, o femeie a fost ucisă de urs în timp ce își ducea copilul la școală, iar astfel de atacuri în plină zi sunt din ce în ce mai des întâlnite.
Citește și: Scene dramatice în județul Covasna. O femeie și copilul ei, atacați de urs în drum spre școală
România știe în prezent câți urși permite legea să fie vânați și cât poate costa o vânătoare. Nu știe însă, din datele publice identificate, câți bani va încasa efectiv bugetul și câte conflicte vor fi prevenite. Și aici ar fi miza reală a noii legislații: dacă aproape 6 milioane de euro reprezintă doar potențialul unei piețe cinegetice sau dacă intervențiile autorizate vor produce și rezultatul pentru care au fost justificate — comunități mai sigure.