Amenințările online între elevi: ce trebuie să știe profesorii și directorii

Un elev se apropie de profesor la sfârșitul orei și îi arată un mesaj: un coleg amenință că va răni pe cineva. „Poate glumește”, spune copilul. Este un scenariu ipotetic, dar întrebările pe care le ridică sunt concrete: există un pericol imediat, cine trebuie anunțat și cum este protejat elevul care a cerut ajutor? Profesorul nu trebuie să investigheze singur cazul, însă are nevoie de un traseu instituțional cunoscut înainte să apară o situație gravă. De aceea, educația pentru siguranță online și pregătirea răspunsului școlii trebuie să se susțină reciproc.

Primul răspuns trebuie să păstreze încrederea copilului

O sesizare merită ascultată fără ironie, fără învinovățire și fără a-i cere elevului să explice totul în fața clasei. „Ai făcut bine că mi-ai spus” poate fi începutul unei discuții în care elevul oferă informațiile necesare. Apoi adultul verifică dacă există un pericol imediat și activează procedurile aplicabile: dacă este nevoie de intervenție de urgență, apelează 112, fără să aștepte o ședință și fără să-i ceară copilului să afle singur dacă amenințarea este serioasă.

O pagină clară poate explica procedurile existente

Ministerul Educației publică deja o procedură pentru managementul cazurilor de violență, inclusiv cibernetică, și scheme pentru diferite situații. Pentru elevi, părinți și personal, școala poate avea în plus o pagină pe înțelesul tuturor: cine primește sesizările, cine preia responsabilitatea dacă persoana lipsește, cum se cere ajutor și ce se întâmplă mai departe. Pagina trebuie verificată în raport cu procedura oficială și actualizată când se schimbă persoanele sau datele de contact. Ca să afle dacă mecanismul este înțeles, conducerea școlii poate întreba separat câțiva elevi și profesori: „Cui ai spune dacă primești o amenințare?” Răspunsurile vor arăta unde e nevoie de clarificări.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Ce putem învăța din alte țări

Există modele instituționale din care școlile pot prelua principii de organizare, adaptate cadrului românesc. Ele abordează însă probleme diferite: educația pentru siguranță online, protecția copilului și evaluarea amenințărilor de violență. Faptul că un model este adoptat oficial nu înseamnă automat că previne situații în care un elev atacă colegii sau profesorii.

Republica Moldova a aprobat în 2022, prin Ordinul nr. 985, Standardele pentru protecția și siguranța copiilor/elevilor în mediul online. Acestea leagă formarea personalului și activitățile educaționale de mecanismele de sesizare și intervenție.

În Anglia, ghidul Keeping Children Safe in Education cere personalului să cunoască responsabilul desemnat pentru protecția copilului și înlocuitorul său. Îngrijorările sunt raportate fără întârziere, iar acțiunile, deciziile și motivele lor sunt consemnate. Principiul util pentru o școală din România este claritatea responsabilității: fiecare adult trebuie să știe cui transmite sesizarea și ce face dacă persoana respectivă lipsește.

În SUA, Universitatea din Virginia a dezvoltat Comprehensive School Threat Assessment Guidelines (CSTAG), un model care oferă profesorilor pregătire și un arbore decizional pentru evaluarea amenințărilor, inclusiv a celor transmise digital. Modelul analizează comportamentul și contextul, fără a construi un „profil al elevului periculos”. Include evaluarea amenințării, măsuri de protecție, evaluare specializată în cazurile foarte grave și aplicarea și monitorizarea unui plan de siguranță. Pericolul iminent cere intervenție de urgență, fără a aștepta parcurgerea evaluării.

Un traseu ușor de înțeles pentru comunitatea școlii

Pornind de la aceste exemple, o fișă de orientare pentru școală poate explica următoarele etape:

1. Primirea sesizării. Elevul este ascultat, iar informația ajunge fără întârziere la persoanele responsabile. Copilului nu i se cere să decidă singur dacă amenințarea este serioasă.
2. Protecția imediată. Dacă există un pericol imediat, se apelează 112 și se activează măsurile de urgență. Această etapă are prioritate față de documentarea completă sau discuțiile interne.
3. Activarea răspunsului competent. Școala urmează procedura aplicabilă și implică instituțiile și specialiștii necesari. Profesorul care a primit sesizarea nu investighează singur și nu stabilește diagnostice.
4. Consemnarea și planificarea sprijinului. Sunt documentate sesizarea, acțiunile, deciziile și persoanele responsabile, cu protejarea informațiilor sensibile. Măsurile de protecție și sprijin se stabilesc în funcție de caz.
5. Urmărirea cazului. Persoanele responsabile verifică aplicarea măsurilor, siguranța celor implicați și nevoia de sprijin suplimentar. Transmiterea unei sesizări nu înseamnă automat încheierea responsabilității școlii.

Resurse pentru aprofundare

Moldova — standardele și resursele Ministerului: https://mec.gov.md/ro/content/siguranta-copiilor-internet

Anglia — Keeping Children Safe in Education: https://www.gov.uk/government/publications/keeping-children-safe-in-education–2

SUA — modelul CSTAG și cercetările Universității din Virginia: https://education.virginia.edu/research-initiatives/research-centers-labs/research-labs/youth-violence-project/school-threat-assessment/comprehensive-school-threat-assessment-guidelines

Ce se poate învăța la clasă ca prevenție

Elevii pot exersa situații imaginare: o amenințare într-un grup, presiunea de a distribui o fotografie sau umilirea repetată a unui coleg. Discuția urmărește să îi ajute să recunoască problema, să evite amplificarea ei și să identifice un adult de încredere. Pentru asta, Eroii Internetului oferă resurse gratuite de educație de bază în siguranță digitală, iar Adfaber poate sprijini școlile, inclusiv prin formarea profesorilor.

Părinții pot învăța și ei odată cu elevii. De exemplu e important de înțeles că, capturile cu amenințări nu trebuie distribuite pentru dezbatere în grupurile părinților: informațiile relevante se transmit persoanelor competente, limitând expunerea celor implicați. În cazul imaginilor intime cu minori, nu se solicită redistribuirea lor, ci se cere îndrumare specializată. Copilul care raportează are nevoie de protecție împotriva represaliilor și de informații despre pașii următori, iar informarea familiei și implicarea altor instituții se gestionează conform situației și procedurilor, cu atenție la siguranța lui. Profesorul nu promite confidențialitate absolută, dar evită expunerea inutilă. Toate aceste informații sunt prezentate în urma vizitelor în școlile din România din ultimii 6 ani. 

Ce arată cercetările despre Eroii Internetului (Be Internet Awesome)

Pentru profesori și directori, valoarea unui program educațional trebuie analizată prin rezultatele demonstrate și prin limitele evaluării. Be Internet Awesome, cunoscut în România ca Eroii Internetului, a făcut obiectul unei evaluări experimentale: o echipă care include cercetătoarea Lisa M. Jones, de la Crimes against Children Research Center al University of New Hampshire, a evaluat programa printr-un studiu randomizat pe grupuri, cu 1.072 de elevi din clasele IV–VI, în 14 școli, dintre care șapte de intervenție și șapte de control. Evaluarea a vizat lecții și jocuri, nu exclusiv Interland. Rezultatele au arătat o îmbunătățire a cunoștințelor despre concepte de siguranță online și a autoeficacității, adică încrederea declarată a copiilor că știu cum să gestioneze probleme online. Studiul nu a măsurat însă ce fac copiii în situații reale; de aceea, exersarea și implicarea adulților rămân necesare.

Pentru Adfaber, concluzia practică a studiului este că trebuie să folosim resursele ca punct de pornire și să verificăm ce pot aplica elevii. Putem reveni asupra unor scenarii, exersa cererea de ajutor și implica părinții. Trebuie să discutăm și ce responsabilități au platformele, școala și părinții și să nu lăsăm pe seama copilului întreaga sarcină a protecției.

Ministerul și instituțiile din educație pot asigura timp pentru activități, formarea personalului și accesul la servicii specializate.

Ce poți face după ce ai citit acest articol:

1. Ține o oră de siguranță online la clasă cu materialele gratuite Eroii Internetului (lecții, jocul Interland, ghiduri): https://adfaber.org/eroii-internetului/.
2. Înscrie-te gratuit pe https://cursuri.adfaber.org/inregistrare-profesori.php. Acolo găsești training-uri înregistrate pentru fiecare modul, inclusiv despre cum porți discuțiile dificile cu elevii.
3. Întreabă în școala ta cine primește sesizările despre amenințări online și cine îl înlocuiește. Dacă răspunsul nu e clar pentru toată lumea, e primul lucru de rezolvat.
4. Dacă vrei o sesiune pentru profesorii sau părinții din școala ta, scrie-ne la [email protected].

Procedura și schemele Ministerului: https://edu.ro/management_cazuri_violenta.

Echipa Eroii Internetului, Adfaber.