Trebuie copiii să renunțe la propria viață pentru a-și îngriji părinții bătrâni? Dilema care a împărțit internetul în două

Dezbaterea a pornit de la cazul unui părinte vârstnic care nu se mai poate descurca singur. Autorul postării a contestat ideea că un copil care nu își mută părintele în propria locuință ar trebui considerat automat nerecunoscător.

„De ce unii consideră că, dacă nu îți iei părintele în casă, ești automat un copil nerecunoscător?”, întreabă acesta, punând în discuție și efectele unei asemenea decizii asupra căsniciei și copiilor.

Printre comentariile publicate s-au numărat relatări ale unor persoane care au trecut prin experiența îngrijirii unui părinte bolnav și care spun că responsabilitatea poate schimba radical viața întregii familii.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

„Nu a putut să lucreze, așa că au depins în totalitate de venitul soțului în toți acei ani. Nu și-a văzut niciunul din cei trei copii la ceremonia de absolvire a facultății, nu și-a văzut prima nepoțică până la vârsta de trei ani. Pe scurt, nu a avut viață, concediu, zi liberă, nu și-a permis să o doară ceva, să nu poată să fie acolo timp de zece ani!”, a relatat o internaută.

Alte articole

Gabi Bădălău, acuzații grave la adresa Claudiei Pătrășcanu. Afaceristul susține că fosta soție vrea să îl împiedice să petreacă timp cu cei doi copii: „Pentru mine, s-a umplut paharul”

VIDEO ”Farsa cu fantome”, trendul prin care unii părinți își sperie copiii pentru a strânge like-uri. ”Nu produce amuzament, ci panică pură. Este abuz emoțional”

Potrivit femeii, după ce a împlinit 80 de ani, soacra sa le-a cerut celor apropiați să nu repete experiența ei și să accepte ideea unui centru de îngrijire dacă, la un moment dat, nu se va mai putea descurca singură: „Când nu va mai fi bine, să îi promitem de acum că va fi în grija unui azil și că nimeni nu își va pune viața pe pauză pentru ea”.

O alta a descris situația bunicii sale, diagnosticată cu demență. Cei patru nepoți încearcă să organizeze îngrijirea acesteia, însă locuiesc în țări diferite și au propriile responsabilități familiale și financiare: „Toți se așteaptă ca noi să ne lăsăm viața pe care o avem, să ne întoarcem acolo”.

Citeşte şi: Directorul companiei de locuințe sociale a cheltuit 14.000 de euro pe 78 de cine de lux într-un an. De ce şi-a păstrat funcţia

Pe de altă parte, costurile serviciilor specializate reprezintă o altă dificultate. O femeie a atras atenția că mulți tineri nu își permit să plătească lunar sume mari pentru un centru rezidențial sau pentru o îngrijitoare, în timp ce sprijinul disponibil poate fi insuficient: „Mulți tineri nu își permit să plătească mii de lei pe lună pentru un centru sau o îngrijitoare, iar statul nu oferă soluții reale. Când intervine neputința financiară, problema devine cu adevărat o dramă pentru ambele generații”.

Dezbaterea nu a fost dominată doar de experiențe negative. Unele persoane au povestit că au ales să-și îngrijească părinții în propria locuință, chiar dacă acest lucru a presupus eforturi considerabile. O femeie a relatat că și-a îngrijit mama timp de 15 ani, în paralel cu serviciul și creșterea celor cinci copii. „Prețuiți-vă părinții până îi aveți. Lipsa lor doare tare, chiar dacă sunt bătrâni și de multe ori năzuroși, dar sunt ai voștri”, a transmis aceasta.

O altă participantă la discuție a povestit cum ea și sora sa le-au construit părinților o casă în apropierea propriilor locuințe. Timp de peste zece ani, membrii familiei s-au implicat în activitățile zilnice, de la cumpărături și consultații medicale până la mesele petrecute împreună: „Eu cred că au fost fericiți, pentru că eu, sora și nepoții lor am fost foarte fericiți avându-i alături până în ultimul ceas”.

Există însă și părinți care nu vor să le ceară copiilor să facă asemenea sacrificii.

„Nu am adus copii pe lume ca să-mi fie servitori și să-i chinui!”, a comentat o femeie, explicând că nu ar accepta ca propriii copii să-și sacrifice liniștea și fericirea pentru a o îngriji. O utilizatoare trecută de 70 de ani a povestit că ea și soțul său au decis să se mute într-un centru specializat dacă vor ajunge în situația în care nu se vor mai putea descurca singuri: „Știu din propria-mi experiență că, oricât ți-ai iubi părinții, este foarte greu să-i îngrijești când nu se mai pot mișca din pat. Și nu le poți oferi o îngrijire calificată”.

Citeşte şi: Cele șapte amenințări pentru omenire anticipate de Stephen Hawking. De ce avertiza asupra apariției unei elite de „supraoameni”

Unde se termină responsabilitatea copiilor față de părinți

Psihologul clinician principal Gabriela Marc, lector universitar asociat la Facultatea de Psihologie și Științele Educației, consideră că îngrijirea părinților vârstnici trebuie privită și prin prisma demnității ambelor generații.

„Părinții noștri merită să fie îngrijiți cu demnitate, dar și noi merităm să trăim cu demnitate. Iubirea nu ar trebui să ne ceară să ne pierdem pe noi înșine pentru a dovedi că nu i-am uitat pe cei care ne-au crescut”, a declarat aceasta pentru Adevărul.

Specialista explică faptul că inversarea rolurilor dintre părinți și copii poate aduce, pe lângă preocuparea pentru sănătatea celor vârstnici, o presiune emoțională puternică: „Grija autentică ne ajută să căutăm soluții, să cerem sprijin și să recunoaștem ceea ce putem oferi, iar vinovăția ne poate împinge să promitem mai mult decât putem duce, până când propria viață începe să se restrângă”.

În unele familii, sacrificiile făcute de părinți în timpul creșterii copiilor sunt invocate ulterior pentru a justifica anumite așteptări: „După tot ce am făcut pentru tine” poate deveni o frază care îl însoțește pe copil până la maturitate. O aude în minte atunci când își alege partenerul, când se mută în alt oraș sau când nu își poate primi părintele în propria locuință”.

Atunci când un părinte are nevoie de supraveghere permanentă, responsabilitățile zilnice pot schimba profund dinamica familiei. Programul ajunge să fie organizat în jurul administrării medicamentelor, vizitelor medicale și nevoilor persoanei îngrijite.

Citeşte şi: Britanicii, îndemnați să se pregătească pentru situații de urgență. Ce provizii recomandă Guvernul pentru trei zile

„În cuplu, această oboseală poate deveni distanță. Partenerul începe să ducă singur responsabilități pe care înainte le împărțeau. Apar neînțelegeri și tristețea de a nu mai avea timp unul pentru celălalt”, explică Gabriela Marc.

Nici copiii nu sunt feriți de efectele unei asemenea situații: „Unii devin foarte cuminți, pentru că nu vor să mai adauge o problemă, iar alții încearcă să atragă atenția prin comportamente pe care adulții le înțeleg greu”.

Dincolo de organizarea îngrijirii, Gabriela Marc atrage atenția și asupra riscului ca relația dintre părinți și copii să se reducă la probleme medicale și obligații zilnice: „Mi-aș dori să ne mai rămână timp și pentru altceva. Să îi întrebăm despre copilăria lor, să râdem împreună de o amintire, să stăm la o cafea fără să ne uităm mereu la ceas”.