Potrivit instanței, probele administrate până în această etapă a anchetei indică existența unui presupus tipar de comportament desfășurat pe parcursul mai multor ani. Alexandru Toader ar fi invocat probleme legate de examene, lucrări universitare sau solicitări de consultanță juridică pentru a stabili contacte cu tinerele, după care ar fi încercat să transforme relațiile profesionale în unele personale. Judecătorii au reținut inclusiv existența unor demersuri prin care inculpatul ar fi încercat să împiedice documentarea întâlnirilor și a conversațiilor.
Instanța subliniază că gravitatea acuzațiilor este amplificată de statutul profesional al inculpatului, care, pe lângă activitatea didactică, exercită și profesia de notar. Magistrații apreciază că presupusa exploatare a relației de autoritate dintre profesor și studentă ar putea afecta atât persoanele vătămate, cât și încrederea publicului în instituțiile de învățământ juridic. Hotărârea privind arestarea preventivă nu este definitivă, iar Alexandru Toader beneficiază de prezumția de nevinovăție.
Judecătorii descriu modul în care ar fi fost abordate studentele
În motivarea hotărârii, Curtea de Apel Iași arată că Alexandru Toader ar fi profitat de preocupările studentelor legate de rezultatele academice și de perspectivele lor profesionale, folosind aceste împrejurări pentru a obține întâlniri în absența altor persoane.
„Probele indică suspiciunea că inculpatul s-ar fi prevalat de statutul de cadru didactic, asociat cu încrederea și răspunderea față de studenți, pentru a se apropia de tinere aflate sub influența sa profesională, actuală sau încă resimțită.
Pretextele invocate (o restanță de refăcut, o lucrare de discutat, un examen de promovat sau un sfat juridic) ar fi dat solicitărilor aparența unor demersuri legitime, iar studentele, îngrijorate pentru parcursul lor, ar fi avut dificultăți în a le refuza.
Prin mesaje insistente, prin trecerea de la subiecte academice la cele personale și prin evitarea oricărui martor, discuțiile ar fi fost mutate treptat în sfera privată, în spații în care tinerele rămâneau singure cu inculpatul. Atunci când a fost refuzat, inculpatul nu ar fi renunțat, ci ar fi trecut la gesturi menite să înfrângă rezistența și să impună contactul sexual.
Fiecare situație ilustrează gravitatea acestui tipar.
În cazul persoanei vătămate X, vulnerabilitatea legată de evaluare ar fi fost folosită pentru crearea unei dependențe față de disponibilitatea profesorului de a o sprijini, iar primul episod ar fi fost urmat, după o săptămână, de un nou act sexual în cabinetul facultății, imediat după susținerea parțialului.
În cazul victimei Y, inculpatul ar fi cunoscut experiența de abuz pentru care ea îi cerea îndrumare și ar fi exploatat cadrul astfel creat pentru solicitări sexuale și apropiere fizică, ceea ce constituie o împrejurare de gravitate deosebită”, explică judecătorii în motivarea deciziei.
Documentul instanței prezintă și alte situații în care Alexandru Toader ar fi încercat să obțină contacte fizice nedorite, după ce ar fi insistat ca tinerele să accepte întâlniri în spații private.
Judecătorii consideră că asemănările dintre episoadele investigate indică o posibilă metodă repetată de abordare, în care autoritatea profesională era folosită pentru a câștiga încrederea persoanelor vizate.
„În cazul persoanei vătămate Z, apelurile repetate, solicitarea de a discuta numai când era singură și refuzul unui loc public ar fi precedat intrarea în locuința ei, unde ar fi blocat-o lângă perete, ar fi atins-o în zona sânului și ar fi sărutat-o în pofida refuzurilor.
În cazul numitei K, după refuzul invitațiilor personale, ar fi chemat-o sub pretextul discutării lucrării și ar fi încercat să o sărute într-un spațiu neiluminat, iar fapta a rămas în fază de tentativă, datorită retragerii imediate a victimei.
Persoanele sunt diferite, iar comportamentul presupus infracțional temei al arestării preventive se întinde pe mai mulți ani de studii, ceea ce arată o metodă constantă: funcția deschide accesul, motivul academic legitimează apropierea, iar întâlnirea privată servește cererilor și actelor sexuale.
Celelalte fapte pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală se înscriu în aceeași logică prin modul de abordare, ascunderea contactelor și exploatarea diferenței de statut, chiar dacă în cazul respectivelor persoane vătămate situațiile nu au „evoluat” în abuzuri sexuale concrete”, scriu judecătorii.
Instanța invocă impactul asupra încrederii în profesiile juridice
Un alt element analizat de magistrați este mediul universitar în care s-ar fi produs faptele. Potrivit instanței, profesorii facultăților de Drept au o responsabilitate suplimentară în raport cu studenții, deoarece contribuie la formarea viitorilor profesioniști ai sistemului judiciar.
Judecătorii au evidențiat și dificultățile pe care tinerele le-ar fi întâmpinat în reclamarea comportamentului presupus abuziv, din cauza influenței profesionale atribuite inculpatului și a temerilor privind consecințele asupra reputației lor.
„Facultatea de Drept formează viitorii magistrați, avocați, notari și alți juriști, adică persoane chemate să participe la înfăptuirea justiției, la aplicarea și respectarea legii, care se bucură de încrederea publicului. Într-un asemenea cadru, autoritatea didactică presupune nu doar competență, ci și un standard ridicat de integritate și de respect față de limitele studenților.
Presupusa folosire a acestei autorități pentru obținerea accesului la intimitatea studentelor, de către un cadru didactic care are și calitatea de notar, adică un profesionist al dreptului investit cu încrederea publică, afectează nu doar persoanele vătămate, ci și încrederea în formarea juridică și în profesiile care decurg din ea.
Mediul juridic este, în plus, unul în care parcursul profesional al studentelor depinde în mare măsură de reputație, ceea ce explică și reticența persoanelor vătămate de a se opune unui profesor pe care îl considerau influent sau de a sesiza comportamentele inadecvate. Aceste împrejurări conferă faptelor o gravitate sporită în raport cu efectul lor asupra ordinii publice.
Pericolul este accentuat de preocuparea inculpatului pentru limitarea posibilității de documentare a contactelor. Probele sugerează că ar fi cerut ștergerea conversațiilor, folosirea unor mesaje cu dispariție automată, salvarea numărului sub o altă identitate, convorbiri purtate doar în singurătate și întâlniri ferite de public. Astfel, ce se petrecea putea rămâne secret.
Împreună cu poziția sa de autoritate și cu greutatea cu care tinerele puteau vorbi despre acele întâmplări, acest mod de a proceda ar fi încurajat repetarea faptelor și ar fi amânat dezvăluirea lor”, se mai arată în dosarul plecat spre instanța supremă.