Românii care își vând mașina personală nu sunt obligați să declare la ANAF sumele obținute din tranzacție și nici să plătească impozit pentru acestea, potrivit Codului fiscal. Codul fiscal încadrează vânzarea bunurilor mobile din patrimoniul personal în categoria veniturilor neimpozabile, însă există o diferență importantă între vânzarea ocazională a unei mașini și comercializarea repetată a autoturismelor în scopul obținerii de profit, situație în care pot apărea obligații fiscale, potrivit Digi24.
Potrivit articolului 62 litera m) din Codul fiscal, veniturile obținute prin transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile și imobile din patrimoniul personal sunt neimpozabile, cu excepțiile prevăzute expres de legislație. Autoturismele deținute pentru uz personal intră în categoria bunurilor mobile, astfel încât sumele primite în urma vânzării acestora nu sunt supuse impozitului pe venit.
Prin urmare, o persoană care își vinde mașina personală, indiferent dacă dorește să achiziționeze ulterior un alt autoturism sau pur și simplu să renunțe la vehicul, nu are obligația de a declara venitul obținut prin Declarația unică.
Legislația prevede însă ca după înstrăinarea autoturismului direcția locală de taxe și impozite să fie înștiințată, în termen de 30 de zile.
Regimul fiscal este diferit atunci când tranzacțiile nu mai reprezintă valorificarea unor bunuri personale, ci fac parte dintr-o activitate comercială desfășurată în scopul obținerii de venituri. De exemplu, o persoană care achiziționează în mod repetat autoturisme pentru a le revinde ulterior cu profit poate fi considerată că desfășoară o activitate economică independentă.
Într-o asemenea situație, veniturile nu mai sunt tratate automat drept sume neimpozabile provenite din vânzarea unor bunuri personale, ci pot intra sub incidența obligațiilor fiscale aplicabile activităților economice. La stabilirea caracterului comercial al tranzacțiilor contează împrejurările în care acestea au loc, inclusiv frecvența vânzărilor, modul de achiziție a vehiculelor și intenția de revânzare.
Dacă o persoană desfășoară o activitate economică pentru care datorează impozite, dar nu își declară veniturile sau nu achită obligațiile fiscale la termen, pot apărea costuri suplimentare. Potrivit articolului 173 din Codul de procedură fiscală, neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale principale atrage dobânzi și penalități de întârziere.