„Colindul Bolojanului” trece în revistă parcursul politic al lui Ilie Bolojan, de la administrația locală din Bihor până la funcția de prim-ministru, prezentându-l drept un lider auster, asociat cu măsuri dure de guvernare. Deși sunt amintite și unele calități ale premierului, tonul general este unul critic și ironic.
Versurile piblicare de Bihoreanul fac referire la creșterea taxelor, majorarea TVA, inflație, înghețarea pensiilor și tăierea salariilor, măsuri atribuite Guvernului Bolojan și percepute ca având un impact negativ asupra populației. Autorul sugerează că, în ciuda determinării și disciplinei afișate de premier, reformele nu vor reuși să elimine corupția, descrisă ca un fenomen profund înrădăcinat în societatea românească.
A plecat mai an
Badea Bolojan
Tocmai la Bucale
Să fie om mare
Și-a ajuns rapid
Mahăr la partid,
Că bieții penelei
Erau vai de ei.
Iute l-au votat
Și șef la Senat,
De-au rămas aici
Mulți fără servici.
Cum a fost cuminte,
L-au uns președinte.
Fostul, KWI,
A plecat la schi.
Mult însă n-a stat,
Că a fost chemat
La Guvern, ca șef,
Că este deștept.
Plus că-i cumpătat
Și pus pe tăiat.
Meșter la tăiat,
Dar și la taxat!
TVA crescut,
Tare ne-a durut,
Inflația mare –
Gol în buzunare.
Dar nu se oprea,
Se-ncăpățâna
Să scape, în sfârșit,
De-acel deficit.
Ce-l mâna în luptă?
Dobânda scăzută!
Toți cei magistrați
Au fost scuturați
De pensii speciale
Și i-au dat la gioale.
Pensii înghețate,
Salarii tăiate,
Datorită ție,
Măi, dragă Ilie!
Colegii, plini de ură,
Vai, cum îl înjură!
Însă nea Ilie
La răbdat se știe.
Orice ar fi, oricum,
Merge pe-al lui drum,
Unul lung, dar lin:
București-Birtin.
A văzut de toate,
Știe: nu se poate
Să stârpești hoția,
C-asta-i România.
Ce mai poți să zici?
Țară de mitici…