A fost desemnat cel mai urât animal din lume. Are faţă de moşneag şi este gelatinos

Psychrolutes marcidus trăieşte la adâncimi cuprinse între 600 de metri şi 1.200 de metri în largul coastelor australiene şi este ameninţat cu dispariţia din cauza pescuitului intensiv cu ajutorul plaselor şi al năvoadelor.

Aspectul său corporal, care are alura unei feţe de moşneag cu un nas mare şi moale, i-a asigurat primul loc în această competiţie organizată pe internet. Peştele gelatinos a primit 795 de voturi dintr-un total de peste 3.000 de opinii exprimate, potrivit AFP, citată de agenţia Mediafax.

Kakapo, un papagal nocturn neozeelandez, denumit şi „papagal-bufniţă”, care nu poate să zboare, s-a clasat pe locul al doilea.

Pe locul al treilea s-a situat Axolotl, un amfibian caudat din Mexic, care are capacitatea de a-şi petrece întreaga viaţă în stadiu larvar, fără se transforme niciodată pentru a deveni adult, a precizat Coralie Young, de la British Science Association, care a patronat acest eveniment organizat la Newcastle în Marea Britanie.

S-au mai aflat în cursă maimuţa cu trompă (Nasalis larvatus), uşor de recunoscut pentru nasul ei uriaş, testiculele roşii şi abdomenul proeminent, dar şi broscuţa din lacul Titicaca a cărei piele plisată din abundenţă îi permite să respire mult timp sub apă, dar a cărei înfăţişare i-a adus trista poreclă de „broască scrot”.

În total, site-ul care a găzduit competiţia a atras 88.000 de vizitatori.

„A fost o manieră amuzantă de a sensibiliza opinia publică în legătură cu protejarea naturii”, a declarat Coralie Young.

Titlul decernat peştelui câştigător îi va permite acestuia să devină mascota oficială a Societăţii de Protejare a Animalelor Urâte ((http://uglyanimalsoc.com/), care grupează umorişti ce sprijină cauza speciilor ameninţate cu dispariţia, pedepsite din cauza aspectului lor fizic ingrat.

Această asociaţie afirmă că a fost înfiinţată pentru „a-i pune în valoare pe unii dintre copiii pedepsiţi cel mai mult de Mama Natură” şi consideră că „ursul panda face obiectul unei atenţii mult prea mari”.