A murit un campion din „generaţia de aur”. Anunţul dureros făcut de federaţie: „Am aflat cu profundă tristeţe”

Franco Zani a făcut parte din „generația de aur” a echipei Agen și a rămas legat de club până la finalul carierei, fiind unul dintre primii jucători italieni care s-au impus în campionatul Franței: „Federaţia Italiană de Rugby a aflat cu profundă tristeţe de decesul lui Franco Zani. Originar din Iseo, în provincia Brescia, acesta ar fi împlinit 88 de ani pe 24 octombrie”.

Franco Zani a fost cunoscut pentru forța sa fizică şi s-a alăturat echipei Agen în 1961, pentru care a evoluat într- una dintre cele mai de succes perioade din istoria clubului. Alături de echipa franceză, a câștigat de trei ori Scutul Brennus, în 1962, 1965 și 1966, precum și Challenge Yves du Manoir în 1963. A rămas la Agen până în 1974, când și-a încheiat cariera, scrie Capital.

Citeşte şi: Rică Răducanu, dezvăluiri emoționante despre relația dintre Neli și Mircea Lucescu: „Sunt suflete pereche”. Cum a început povestea de dragoste

A bifat 11 selecții pentru echipa națională a Italiei, inclusiv într-un meci test disputat pe 14 aprilie 1963 împotriva Franței, pierdut la limită, scor 12-14, la Grenoble. A fost momentul în care evoluţia sa a atras atenția cluburilor din Hexagon. Deși a fost dorit de echipe precum Toulon sau Racing, a ales să se alăture formației Agen, după ce anterior evoluase la Padova. În cadrul echipei franceze, a început ca linia a doua, dar s-a impus ulterior în linia a treia, pe post de centru, devenind un jucător important într-o formație cu mai mulți internaționali.

Alte articole

Doliu în Bulgaria: a murit Dimităr Penev, creatorul Generaţiei de Aur, cel care a dus echipa pe locul 4 la World Cup 1994

„Generația de suflet” o nouă demonstrație de omenie! David mai are totuși nevoie de ajutorul nostru: „Încă 11.000 de euro sunt necesari”

Odată stabilit în Franța, Franco Zani nu s-a mai întors să locuiască în localitatea natală din Italia.

Citeşte şi: Un celebru cardiolog explică starea lui Mircea Lucescu. „Vorbim de o inimă la capăt de drum, care nu mai poate”