„Jean-Pierre Mocky a murit acasă joi după amiază, la ora 15:00′ (13:00 GMT)”, a declarat ginerele său Jerome Pierrat agenţiei France Presse.

Decesul cineastului a fost confirmat şi de fiul său, actorul şi realizatorul Stanislas Nordey.

Alte Articole

Codin Maticiuc a rămas fără telefon în autobuz! „Cumva ...

Probleme în paradis pentru Deea Maxer și Robert Drilea! Story-ul ...

Oana Moșneagu și-a făcut petrecerea burlăcițelor la Roma. ...

Jean-Paul Mokiejewski, numele său real, s-a născut la 6 iulie 1933 la Nice. El nu a fost doar regizor, ci şi actor, scenarist şi producător de filme. A realizat peste 60 de lungmetraje şi 40 de episoade de seriale pentru televiziune.

El a debutat ca actor de cinema şi de teatru, jucând în „Les Casse-pieds” (1948) de Jean Dreville, „Orphee” (1950) de Jean Cocteau, sau „Le Gorille vous salue bien” (1957) de Bernard Borderie. A devenit de asemenea celebru în Italia, datorită rolului său din filmul „I vinti” (Les Vaincus), al lui Michelangelo Antonioni.

După ce a lucrat ca stagiar pentru Luchino Visconti, la „Senso” (1954) şi Federico Fellini, pentru „La strada” (1954), Jean-Pierre Mocky scrie scenariul la primul său film, „La Tete contre les murs” (1959). Îşi face debutul ca regizor un an mai târziu, cu „Les Dragueurs” (1959), punând bazele unei cariere prolifice ca realizator.

În anii 1960, el are un mare succes de public cu comedii precum „Un drole de paroissien (1963), sau „La Grande Lessive” (1968). După evenimentele din mai 68 adoptă un registru mai grav cu filme ca „Solo” (1969) în care prezintă un grup de tineri terorişti de stânga, sau „L’Albatros” (1971) care denunţă corupţia oamenilor politici.

În anii 1980, el cunoaşte din nou succesul cu un film manifest, la un an după drama de pe stadionul Heysel, prezentând excesele suporterilor de fotbal în („A mort l’arbitre”, 1984). Dar şi cu o comedie care denunţă ipocriziile din jurul pelerinajelor la Lourdes („Le Miracule”, 1987). În anii 1990 şi 2000, filmele sale au un succes mai mic la public, ceea ce nu-l descurajează pe Jean-Pierre Mocky care continuă să filmeze cu entuziasm.

El a fost recompensat în 2010 cu premiul Henri-Langlois pentru întreaga carieră şi cu premiul Alphonse-Allais, în 2013. Festival Internaţional de film Entrevues Belfort, în 2012, şi Cinemateca Franceză, în 2014, i-au consacrat o retrospectivă integrală.