A murit Serge Moscovici

Serge Moscovici a scris despre viaţa sa în „Cronica anilor pierduţi” (1997), carte de memorii dedicată fiului său, actualul comisar european pentru afaceri economice şi monetare, Pierre Moscovici, afirmând că a debutat într-o lume absurdă, dar fermecătoare care urma să fie sfărâmată de stânca totalitarismului. 

Născut la Brăila, într-o familie de evrei, în anul 1925, Serge Moscovici era convins că fără Al Doilea Război Mondial, ar fi fost negustor de cereale pe malul Dunării, ca tatăl şi bunicul său. El a fost marcat de divorţul părinţilor săi şi abandonarea de către mama sa şi a avut o copilărie dificilă. Eliminat din liceu în 1940, în urma aplicării legislaţiei antisemite, Serge Moscovici a absolvit o şcoala profesională, iar în 1941 a scăpat cu dificultate din pogromul comis de legionarii membrii ai Gărzii de Fier pe străzile din Bucureşti. El a fost membru în ilegalitate al Partidului Comunist Român. După război s-a angajat în toamna anului 1944 ca muncitor la Uzinele „Malaxa” din Bucureşti. În 1948 a plecat clandestin în Franţa. 

Odiseea geografică şi intelectuală în care a pornit l-a propulsat la Paris, peste ani, ca director de studii la Şcoala de Ştiinţe Sociale (EHESS) şi ca profesor la New School for Social Research din New York, ceea ce explică marele său apetit pentru viaţă şi cunoaştere, precum şi originalitatea gândirii sale. 

În 1979 a devenit director al Laboratorului European de Psihologie Socială. A primit mai multe distincţii, între care: Ofiţer al Legiunii de Onoare; doctor honoris causa al London School of Economics, al Universidad Nacional Autónoma de México, precum şi al universităţilor din Bologna, Bruxelles, Geneva, Glasgow, Pécsi, Roma şi Sevilla. În 2003 i s-a decernat Premiul Balzan pentru întreaga activitate în psihologia socială. În 2007, American Psychological Association şi European Federation of Psychologists’ Associations i-au conferit Premiul Wundt­James pentru activitatea deosebită în domeniul psihologiei sociale. În 2010 i s-a decernat Premiul Nonino ‘Master of His Time” pentru întreaga activitate. 

Profund afectat de rolul ştiinţei şi tehnologiei în crimele în masă comise în timpul celui de Al doilea Război Mondial, Serge Moscovici şi-a pus mereu întrebări cu privire la semnificaţia modernităţii şi progresului omenirii. De asemenea, în domeniul ecologiei, el a respins graniţa pe care teoriile sociale o stabilesc între cultură şi natură. Potrivit opiniei sale, natura are o istorie proprie care nu este opozabilă istoriei omenirii. În domeniul psihologiei sociale, el a considerat că nu există o frontieră precis delimitată între individ şi colectivitate, aminteşte Le Monde. 

„Ciudată”, acesta este modul în care el şi-a descris viaţa în cartea apărută în 1997. Traiectoria lui Serge Moscovici a fost consistentă prin acea că s-a cantonat mereu pe calea bătătorită, mai scrie publicaţia franceză.