Absurd! Regiile de termoficare, obligate să livreze apă caldă şi căldură chiar dacă intră în faliment

Prevederea apare într-un proiect de OUG referitor la continuarea programului de investiţii în sistemele de distribuţie centralizată, în perioada 2019-2027 şi modifică Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006, scrie economica.net.

Ce modificări au fost făcute

Articolul 36 din Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 5 martie 2013, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:

1. La alineatul (3), litera a) se abrogă.

2. După alineatul (4), se introduce un nou alineat, alineatul (5), cu următorul cuprins: „(5) Operatorii serviciilor de utilităţi publice nu au dreptul să înceteze, să suspende sau să limiteze furnizarea/prestarea serviciilor către utilizatori, până la pronunţarea unei hotărâri definitive a instanţelor de judecată competente, în situaţia existenţei unor litigii contractuale pecuniare, cu obligaţia utilizatorilor de a achita debitele financiare curente.”

Alte articole

Legea care ar putea preveni accidentele rutiere. Adoptată în 2022, nu este nici acum aplicată de Ministerul Transporturilor

Un nou tip de concediu ar putea apărea în România. Angajaţii vor fi protejaţi de fenomenul de burnout

Ce se abrogă: posibilitatea societăţilor locale de termoficare de a suspenda sau limita furnizarea/prestarea serviciilor către utilizatori, fără plata vreunei penalizări, cu un preaviz de 5 zile, dacă nu lie se plătesc facturile, cu penalităţi cu tot, în termen de 45 de zile.

Ce se introduce: interzicerea de a sista furnizarea agentului termic în caz de neplată, până când nu există o hotărâre definitivă a instanţei.

Această ultimă prevedere, care a apărut probabil pentru a proteja şi mai mult populaţia, poate crea de fapt un şi mai mare haos pentru societăţile de termoficare şi poate extinde blocajul financiar la furnizorii acestora.

Care este explicaţia

În majoritatea oraşelor din România unde mai funcţionează sistemele centralizate de termoficare preţul plătit de populaţie este mai mic decât costul real, iar Primăriile acoperă diferenţa, prin subvenţii. Societatea de furnizare a energiei termice (în majoritatea cazurilor deţinută chiar de Primărie) ia banii din facturile plătite de cetăţeni şi subvenţia de la Primărie şi plăteşte fie societatea care a produs agentul termic pe care l-a cumpărat pentru a-l distribui şi furniza apoi populaţiei fie (dacă tot ea şi le produce) furnizorul de gaz de la care a cumpărat gazul pentru a produce energia termică.

Citeşte continuarea pe economica.net.