Iarna anului 535 spre 536 a fost marcată de un val de frig neobişnuit de puternic, iar a fost foarte aspră, iar restul anotimpurilor au fost şi ele mai reci decât de obicei. De asemenea, soarele a strălucit mai puţin, iar lumina zilei era una ciudată.

Procopiu din Caesarea, un cărturar bizantin, nota de altfel că „în anul 536 soarele n-a mai luminat cu strălucirea lui obişnuită, ci arăta ca şi cum ar fi fost în eclipsă„. Un alt învăţat, Michael Syrus, patriarh al Bisericii Ortodoxe Siriace, a scris următoatrele: „Soarele s-a întunecat şi întunecarea lui a ţinut 18 luni. În fiecare zi, lumina timp de vreo 4 ceasuri, şi chiar şi atunci lumina lui era slabă. Toată lumea spunea că soarele nu-şi va mai redobândi niciodată întreaga strălucire. Fructele nu s-au copt şi vinul avea gust de struguri acri„.

Alte Articole

Mădălina Ghenea vorbește despre despărțirea de Grigor Dimitrov: ...

Vortexul polar și-a schimbat direcția și acum se învârte ...

Accident teribil pe Autostrada București-Pitești! Un bărbat ...

Citeşte şi „Moartea Neagră” ameninţă din nou omenirea. Cercetătorii avertizează că o nouă pandemie este posibilă

Întreaga lume a fost afectată timp de mai mulţi ani ca urmare a acestui fenomen şi a celor derivate, iar unii oameni de ştiinţă cred că schimbările climatice din acea perioadă ar fi contribuit la declinul şi prăbuşirea unor culturi precolumbiene până atunci înfloritoare, precum civilizaţia Moche, care s-a dezvoltat în nordul actualului teritoriu al statului Peru.

Încercând să afle ce s-a întâmplat atunci, descopera.ro, citând date ştiinţifice, relevă că informaţiile istorice duc spre concluzia că răcirea ar fi fost provocată de apariţia în atmosferă a unui nor dens de praf, care a persistat câţiva ani. Un asemenea „văl de praf” împiedică, în mare măsură, razele Soarelui să ajungă la suprafaţa Pământului pentru a-l încălzi, rezultatul fiind scăderea temperaturilor. „Cum ştiu oamenii de ştiinţă că Pământul a trecut atunci printr-o perioadă cu caracteristici neobişnuite?„.

Potrivit descopera.ro, există mai multe metode de studiu prin care se pot obţine informaţii privind clima Pământului în trecut, una dintre ele fiind dendrocronologia, care se bazează pe analiza inelelor de creştere ale copacilor. Analizând mostre din lemnul unor stejari crescuţi în Irlanda, cercetătorii de la Queen’s University din Belfast au observat o creştere anormal de slabă a inelelor copacilor în anul 536. Un model similar de creştere a fost observat şi la arbori din Suedia şi Finlanda, din California şi din Chile. De asemenea, analiza unor calote de gheaţă din Antarctica şi Groenlanda a arătat că gheaţa formată în 533-534 (cu o marjă de eroare de 2 ani în plus sau în minus) conţine cantităţi considerabile de sulfaţi, dovadă a existenţei unui nor de praf acid în atmosferă, în acea perioadă.

Totuşi, savanţii încă nu au răspuns precis la întrebarea ce anume a determinat formarea norului de praf. Aşa ceva se poate întâmpla fie în cazul impactului cu un corp venit din spaţiu, fie în cazul unor erupţii vulcanice puternice. Oricare ar fi cauza, consecinţele asupra vieţii oamenilor au fost dure. David Keys susţine că schimbările climatice din 535-536 ar fi responsabile de ciuma lui Justinian (una dintre cele mai mari pandemii din istoria omenirii; a survenit în anii 541-542, posibil pe fondul scăderii imunităţii oamenilor, scădere determinată de malnutriţie şi stres, ca urmare a schimbărilor climatice şi foametei), expansiunea triburilor turcice, migraţiile triburilor mongole spre vest, declinul uriaşei cetăţi precolumbiene Teotihuacán, prăbuşirea unor mari imperii asiatice, apariţia Islamului şi altele.

Unele dintre aceste idei sunt speculaţii, spun criticii cărţii, având la bază date eronate sau surse prea puţin verosimile; totuşi, rămâne în picioare ideea că secolul al VI-lea al erei noastre a fost o perioadă de transformări profunde, rapide şi intense, care au schimbat mersul lumii.