Adina Apostol a fost una dintre victimele tragediei din Clubul Colectiv. În seara de 30 octombrie 2015 și-a văzut moartea cu ochii, după ce a mers la un concert al trupei Goodbye to Gravity, în Clubul Colectiv, care a fost cuprins de un incendiu puternic. 65 de tineri și-au pierdut viața și alte 146 de oameni au ajuns în stare gravă la spital. Adina s-a numărat printre supraviețuitori.

Tânăra avea doar 25 de ani la vremea respectivă, când a trăit șocul vieții ei. A suferit arsuri de peste 50% pe suprafața corpului și a fost transportată la un spital din Belgia, unde medicii au monitorizat-o atent timp de trei ani. Deși nu i s-au dat mari șanse, Adina a luptat până în ultimul moment să trăiască. Ambiția tinerei a fost atât de mare încât acum viața ei a căpătat din nou culoare.

Alte Articole

Cât costă să petreci 1 Mai în complexul Andreei Esca! Vilele ...

Angajat al unui supermarket, concediat după ce a folosit sacoșe ...

Simona Bucura-Oprescu, anunţ important pentru românii cu venituri ...

Citește și Supravieţuitorii şi aparţinătorii victimelor de la Colectiv trag un semnal de alarmă asupra schimbării încadrării juridice a inculpaţilor din dosar

Timpul a trecut, iar experiența cumplită prin care a trecut a lăsat-o cu cicatrici, dar a făcut-o mult mai puternică. Adina este acum mamă, în urmă cu aproape un an a adus pe lume o fetiță perfect sănătoasă, pe nume Iris Claudia Maria, care i-a schimbat viața în cel mai frumos mod posibil.

„Este un lucru pe care eu mi l-am dorit mult timp…acela să devin mamă! Tot timpul i-l aloc ei. Acum sunt cu fata mea. Trebuie să îi dau să mănânce, să o schimb, după să o spăl. Sunt foarte bine, chiar dacă este obositor, este ceva tare frumos. În perioada asta nu prea am timp, nici energia necesare de alte lucruri”, a declarat pentru Click! Adina Apostol.

Citește și Raed Arafat, mărturii despre tragedia de la Colectiv. Ce își reproșează șeful DSU pentru gestionarea intervențiilor de urgență

Deși acum are viața pe care și-a dorit-o mereu, Adina nu poate uita îngrozitoarea zi de 30 octombrie 2015.

„Eu, cel puţin, n-am cum să nu-mi amintesc zi de zi momentul ăla şi, ce-i drept, nu mi se pare mult că parcă ieri eram internată în spital. Mi se pare ori că a trecut repede timpul, ori nu realizez eu foarte bine”.