Adina Apostol, supravieţuitoare Colectiv: Nu s-a schimbat nimic. E frustrant că totul bate pasul pe loc. Cineva trebuie să plătească

„Eu am fost şocată, atunci când m-am trezit (din comă – n.r.), de cât au suferit părinţii mei, şi atunci am decis să lupt mai mult pentru ei şi pentru oamenii din jurul meu, nu pentru mine. Mama mea a renunţat la serviciu ca să mă ajute pe mine. Trebuia să fie cineva cu mine în permanenţă în Belgia şi a ales să facă asta. Nu mă puteam descurca singură, nu mă puteam îmbrăca, nu mă puteam încălţa, nu mă puteam spăla singură, nu puteam mânca singură. Din cauza durerii, nu puteam să fac absolut nimic singură la început. Şi încă nu s-au găsit niciun fel de vinovaţi. Cineva trebuie să plătească pentru ce s-a întâmplat acolo. Astfel de tragedii nu trebuie să se mai întâmple. Dacă lăsăm lucrurile aşa, se poate repeta. Oricum, nu văd să se fi schimbat mare lucru, nici în spitale, nici în justiţie, totul bate pasul pe loc sau poate chiar înapoi. E foarte frustrant şi de fiecare dată când avem un nou termen la judecătorie mergem cu speranţă şi plecăm de acolo foarte dezamăgiţi pentru că, dintr-un motiv sau altul, nu se întâmplă nimic”, a afirmat Adina Apostol, pentru Adevărul.

Și ca dovadă că nimic nu s-a schimbat, ea a povestit că și-a obținut certificatul de handicap fiind consultată pe holul spitalului, printre muncitori, praf și bormașini: ”Ce m-a şocat a fost modul în care s-a făcut consultaţia, la Spitalul Universitar din Capitală, unde am fost convocată de Comisia de Handicap. Consultaţia mea a avut loc pe holul spitalului, în condiţiile în care eu trebuia să mă dezbrac ca doctoriţa să îmi vadă cicatricile şi să mi le consulte. Deşi nu mai pot lua atât de multe bacterii pentru că nu mai am răni deschise, mi s-a părut halucinant să fii consultat pe holul spitalului la un an şi jumătate după Colectiv, printre muncitori, praf şi bormaşini”.

Citeşte şi: Tragedia de la Colectiv, doi ani de lacrimi şi durere. Cine sunt cei 65 de tineri care şi-au pierdut viaţa

Ea a mai spus că nici acum nu a reușit să se întoarcă la serviciu și nici nu o va face prea curând, deoarece încă mai are multe operații de făcut.

Alte articole

Și liber, și cu daune morale. Câți bani va primi Piedone pentru zilele de închisoare din dosarul ”Colectiv”

VIDEO Incendiu ca la Colectiv într-un club din Macedonia de Nord. Peste 50 de morți și 100 de răniți. Oamenii s-au călcat în picioare încercând să iasă din discotecă. Reacția lui Ciolacu și Bolojan

Adina Apostol a mai povestit că era în comă atunci când a fost transferată în Belgia și abia când s-a trezit și a primit un laptop a văzut câți oameni au murit din cauza infecțiilor nosocomiale din spitalele românești: ”A fost o perioadă grea, a trebuit să fac încontinuu operaţii şi tratamente specifice arsurilor, plus că am fost tot timpul între Bruxelles şi Bucureşti. Ce-i drept, în momentul transferului, nu am avut idee despre aşa ceva pentru că am fost transferată în comă din Bucureşti şi m-am trezit direct în Belgia, în spitalul din Bruxelles şi nu am putut face o comparaţie la momentul respectiv, doar că în decursul următoarelor săptămâni, după ce mi-am revenit din comă şi am primit un laptop să pot intra pe internet, să văd ce se întâmplă, mi-am dat seama ce se întâmplase în ţară şi câte probleme au fost cu infecţiile nosocomiale, dar şi câţi au murit din cauza lor. Şi atunci m-am simţit foarte norocoasă. Nu ştiu cum s-a întâmplat să mă număr printre cei transferaţi în data de 7 noiembrie”.

Ea a mai povestit pentru Adevărul că perioada de recuperare de până acum a fost extrem de dificilă și că au fost momente în care nu putea nici măcar să doarmă pentru că o durea tot corpul: ”În prima parte a recuperării nu se pot face operaţii, în primul an cel puţin, deoarece pielea este activă, roşie şi inflamată. Cred că în primul an am făcut numai kinetoterapie, masaj, am reînvăţat să merg. A fost o perioadă extrem de dificilă. Au fost luni întregi în care nu puteam efectiv să mă mişc de durere şi nu puteam să dorm, apoi a urmat perioada în care am avut mâncărimile specifice marilor arşi. Încercam să fac o comparaţie şi nu ştiam dacă era mai bine să mă doară, să mă usture pielea sau să mă mănânce. Am avut mâncărimi pe toată suprafaţa corpului, pe spate, pe mâini, pe picioare. Apoi au urmat operaţiile, adică excizii de piele arsă de pe scalp, spaţii interdigitale pe care încă nu le-am terminat. Nu se pot face în fiecare lună, trebuie făcute pauze între operaţii. Au fost foarte multe anestezii locale, nici nu le mai ştiu numărul. După ce m-am trezit din comă, cred că o lună am făcut băi zilnice. Nu puteam să iau contact cu apa decât cu anestezii totale, cu măşti de gaz, ca să pot suporta durerea”.

Adina a mai spus că și-a făcut primul implant de păr pe 31 octombrie 2016 și că urmează să mai facă unul la mijlocul lunii noiembrie.

Peste toate acestea a reușit să treacă ajutată de familie și prieteni. Au fost și reacții negative, a mai spus ea, ”dar au fost mai mulţi cei care mi-au fost alături şi a contrabalansat cumva. Cred că oricine ar fi în postura asta ar merge mai departe pentru că nu ai încotro, nu poţi să dai înapoi”.