Adrian Năstase susţine, la aniversarea zilei de naştere, că nu este convins că ar mai porni pe drumul ales în urmă cu 25 de ani.

„Stiind ce stiu astăzi, as mai porni pe acelasi drum? Mi-e ciudă că nu pot să răspund, categoric, NU. Nostalgia mea si regretele vin din faptul că – sunt convins – multe greseli de parcurs puteau fi evitate. De-a lungul acestor ani, am răbdat numeroase umilinte. Era o perioadă, pe la inceputul anilor ’90 când la unele reuniuni internationale stăteam singur la o masă, pentru că „amintirea” minerilor mă „urmărea” peste tot unde mergeam. Desi devenisem ministru după Mineriadă. România era, pe atunci, „neinteresantă”. SUA discutau direct si cu Rusia si cu China. Ceea ce fac, de fapt, si acum. (…)

Alte Articole

Florin Cîţu, efect nebănuit după vaccinul anti-COVID. „Chiar ...

Marcel Ciolacu, atac dur la adresa premierului Cîțu: ”Este ...

Florin Cîţu păstrează suspansul privind sporurile pentru ...

„Luptând” impotriva „sistemului ticălosit”, Băsescu a reusit in ultimii zece ani, să pună bazele „statului mafiot” iar acum se plânge pe la televizor că „se destramă statul”, in conditiile in care, pentru interese politice minore, el a deschis Cutia Pandorei.

Privesc cu tristete – la vârsta de acum si, cu experientele pe care le-am trăit – la felul in care ne auto-distrugem, ca tară, ca societate. Parcă niciodată nu a fost asa de multă ură, asa de multă dezbinare…Oare nu vedem ce se intâmplă in jurul nostru, nu intelegem că vom ajunge să cheltuim putinii bani pe care-i mai avem in buget pentru a cumpăra câteva avioane, in perspectiva reintroducerii serviciului militar obligatoriu, pentru ca industria de armament din tările occidentale să-si poată continua activitatea si zonele de influentă să fie reimpărtite? (…)

CITEŞTE ŞI Adrian Năstase, 3 ani de la tentativa de sinucidere: Văd cum se dărâmă multe din lucrurile în care am crezut

Implinesc astăzi 65 de ani. Am invătat, intre timp, numeroase lucruri dar ele nu mai folosesc la mare lucru. Pe vremea lui Brâncoveanu, turcii nu aveau multă oaste la noi. Doar o trupă de 200 de ieniceri care vegheau…Acum nu mai este nevoie nici de ieniceri. Mă doare sufletul să văd cum România a devenit un fel de incubator profesional pentru a alimenta Occidentul cu IT-sti, medici, ingineri. Sunt unii care ne ceartă că nu producem suficienti IT-sti pentru nevoile lor! (…)

 La noi, nu există, zilnic, doar un singur minut de ură, la televizor. Sunt ore intregi de ură. Orbită de ură, populatia nu mai are timp să inteleagă adevăratele mize ale vremurilor pe care le trăim. Stiu că nu mai pot transforma gândurile mele in actiune. Probabil că asta s-a si dorit. Imi dau seama că o nouă „Masă rotundă de la Snagov” a devenit practic imposibilă. Fiecare partid, reprezentantii lor, merg la Ambasada americană iar dialogul se realizează prin intermediul acestora. Ne vom trezi oare? Vom fi capabili să construim, din nou, o Utopie românească? (…)

Ziua aceasta imi aduce, totusi, multă bucurie. Mihnea a venit, pentru câteva zile, acasă si vom fi impreună, intreaga familie – Dana, Andrei, Mihnea si cu mine, asa cum am fost intotdeauna. Si la sărbători si la incercările cele mai grele. In noaptea asta, Dana si copiii au venit să-mi spună „La multi ani” si să-mi ofere, in dar, o medalie pe care au scris „Omnia vincit amor”, iar pe fata cealaltă, au imaginat un ciclu cu datele calendaristice semnificative pentru noi. De mâine, viata va merge inainte iar cei tineri vor continua să ignore ceea ce am invătat noi si vor insista să facă propriile lor greseli. Să aibă insă si propriile lor sperante. Probabil că asa am procedat si noi, la timpul nostru…”, scrie Năstase.