Aimee Iacobescu, de urgenţă la psihiatru

Chiar dacă a fost o premieră în viaţa actriţei, a acceptat imediat ajutorul psihiatrului, scrie ziarulring.ro. „Pe 23 martie, dis-de-dimineaţă, în jurul orei 5.30, am chemat Salvarea pentru că nu dormisem toată noaptea şi aveam palpitaţii, tensiune mică şi pulsul peste 100 de bătăi pe minut. Ambulanţa m-a dus la Spitalul Universitar de Urgenţă, aflat la doi paşi de casa mea. Acolo m-a consultat un medic, mi-a spus că totul e în regulă, dar că el mi-ar recomanda să merg la psihiatrie. Şi am fost acolo pentru prima dată în viaţa mea”, a declarat, Aimee Iacobescu.

Citeşte şi Aimee Iacobescu, DISTRUSĂ. „Nu mă mai pot ţine pe picioare”

A cheltuit 855 de lei pe antidepresive

În faţa medicului specialist, Aimée şi-a spus oful: „Am vorbit cu doamna doctor psihiatru Raluca Pretorian, care m-a întrebat ce simt, ce mă doare… I-am spus că mă simt ca înaintea unui leşin şi că răul e unul general, plus o greaţă cumplită. M-a diagnosticat cu tulburare depresivă gravă şi mi-a prescris o groază de medicamente, care au însemnat alţi bani faţă de cei 2.000 de lei lunar… Am dat încă 855 de lei, preţ întreg, necompensat. N-am fost la medicul de familie să îmi transcrie reţeta pe una compensată pentru că are şi el ceva probleme în această perioadă. Tratamentul e pentru o lună şi am fost deja la primul control după o săptămână”.

„Am putut, în sfârşit, să dorm, dar sunt cheaună”

După două săptămâni cu noul tratament, actriţa are altă stare: „M-am simţit mai bine după ce am luat noile medicamente. Am putut, în sfârşit, să dorm, pentru că sufeream de insomnie şi mă odihneam cu greu trei-patru ore pe noapte. Dar după ce mă trezesc sunt uşor cheaună… Deci tot nu mă simt bine. Cauza depresiei, după cum mi s-a spus, e tratamentul pentru celelalte afecţiuni. Practic, tratez reacţiile secundare ale celuilalt tratament care provoacă stări depresive. Pe lângă medicamente, doamna doctor mi-a dat o carte, «Iubire, medicină şi miracole. Lecţii de autovindecare ale pacienţilor excepţionali», de dr. Bernie S. Siegel, dar încă nu m-am apucat de citit. Mi-a mai spus că atunci când voi termina cu tratamentele voi fi OK. În plus, mi-a recomandat să nu mă mai gândesc la boală şi la toate necazurile. De obicei, după-amiaza inima începe să bată nebuneşte şi pulsul îmi ajunge la 100 de bătăi pe minut”.