În plus, aceștia sunt obligați să părăsească Germania.
În Gelsenkirchen, 506 beneficiari de ajutoare sociale au rămas fără ele, în Hagen au existat doar trei astfel de cazuri. În Dortmund au fost înregistrate 116 cazuri, iar cei mai mulți migranți rămași fără ajutoare sociale s-au înregistrat în Duisburg – 556. Diferențele nu țin doar de numărul total de migranți din fiecare oraș, ci și de marja de decizie a autorităților locale, potrivit Bild, care citează postul WDR.
Măsurile de retragere a ajutoarele sociale au fost luate în baza legilor europene. Dacă migranții din UE nu pot demonstra că se întrețin prin muncă sau contribuie prea puțin la propriul trai, autoritățile locale le pot retrage dreptul la libera circulație ca lucrători. În principiu, chiar și o activitate cu normă foarte redusă le oferă acces la ajutoare sociale, la fel ca angajaților germani.
La Gelsenkirchen, autoritatea pentru străini aplică reguli clare. Potrivit WDR, cei care nu câștigă cel puțin o treime din venitul necesar traiului sunt excluși din sistem. Un șef de echipă din cadrul instituției a declarat că aceste condiții nu sunt suficiente pentru a justifica statutul de lucrător, iar familia respectivă trebuie să părăsească țara. Instanțele de judecată au confirmat în mod repetat această practică.
Primarul orașului Hagen, Dennis Rehbein, intenționează să aplice mai des retragerea ajutoarelor sociale. El solicită Uniunii Europene reguli mai stricte, argumentând că orașele sunt împovărate financiar. În prezent, legislația UE prevede că o persoană care lucrează cel puțin 5,5 ore pe săptămână este considerată angajat și are dreptul la ajutoare sociale. Rehbein consideră acest prag mult prea scăzut.
„Avem nevoie de migranți activi pe piața muncii, nu de intrări intenționate în sistemele de ajutor”, spune Rehbein.
În Hagen trăiesc aproximativ 7.000 de români și bulgari. Potrivit primarului, 55% dintre aceștia beneficiază de ajutoare sociale de la agenția de ocupare a forței de muncă. Costurile pentru oraș se ridică la aproximativ zece milioane de euro pe an. Rehbein subliniază că orașul are nevoie de imigrație pentru muncă, dar avertizează că imigrația orientată exclusiv spre sistemele de ajutor social generează respingere în rândul populației.