O serie de analişti politici şi media au analizat pentru RomaniaTV.net cum se prezintă şefii celor mai importante partide din România cu câteva zile înainte de votul din 11 decembrie.

Traian Băsescu – o locomotivă fără vagoane

Alte Articole

De ce nu este deschis sicriul lui Costel Corduneanu? Este acoperit ...

Nicolae Ciucă, despre alegerea lui Cîrstoiu pentru a candida ...

Nicolae Ciucă îl contrazice pe baronul penal Lamborghini: „Nu ...

Traian Băsescu, preşedintele PMP, este unul dintre cei mai activi lideri de partid. Este nelipsit din studiourile televiziunilor de ştiri, iar în mediul online nu ratează aproape nicio zi fără să posteze.

„Traian Băsescu are peste 380.000 de likeuri pe Facebook şi un număr mare de like-uri şi de share-uri la fiecare postare, practic un profil foarte interactiv. Dacă tăiem felia membrilor de partid care răspândesc mesajul preşedintelui lor, regăsim un electorat (public ţintă) on-line bine ancorat în postările lui Traian Basescu. Această situaţie este rezultatul a două mişcări, una strategică şi cealaltă tactică. Din punct de vedere strategic, Traian Băsescu a avut lucididatea necesară să comunice constant şi, ca atare, şi-a păstrat baza de oameni din timpul mandatului său de preşedinte. Din punct de vedere tactic, Traian Basescu a fost printre primii oameni politici care au transmis conţinut video pe Facebook. În plus, se concentrează pe câteva teme mari, precum unionismul, la care revine periodic.

Omul politic Traian Băsescu şi-a păstrat şi cultivat publicul ţintă din timpul mandatului omului instituţional Traian Basescu, fapt pentru care se păstrează această locomotivă de imagine şi comunicaţională. PMP se bazează pe capacitatea lui Traian Băsescu de a mobiliza electorii, strategie ce a funcţionat, până la un punct, în fiecare organizaţie de partid în care fostul preşedinte a activat. Daca intră sau nu în Parlament, depinde mult de cât consideră electoratul că fostul preşedinte mai e un om politic de viitor.

Pentru PMP Traian Băsescu va funcţiona ca o locomotivă, însă dacă ne referim la celelalte organizaţii politice, ideea liderului „singur împotriva tuturor” nu cred că mai este de actualitate în opinia publică, cel puţin nu în această campanie. În plus, se votează pe liste. Motiv pentru care sigla de partid devine ancora motivaţionala, aducătoare de voturi. Votul pe liste înseamnă omul în spatele siglei, spre deosebire de uninominal care obliga candidatul sa fie sub lumina reflectoarelor, indiferent de partidul din care făcea parte. Fiecare preşedinte de partid este teoretic o locomotivă pentru organizaţia din care face parte, mai sunt şi exceptii, PSD e peste Liviu Dragnea ca popularitate, de exemplu”, a declarat pentru RomaniaTV.net analistul politic Radu Magdin.

Cei 10 ani petrecuţi în fruntea ţării, la Cotroceni, l-au erodat pe Traian Băsescu.

„Traian Băsescu nu mai stă atât de bine cu carisma ca acum 10 ani. Inițial, avea un fel de autoironie și/sau ludicitate (nu luciditate) pe care și-a pierdut-o pe parcurs. Dar, oricum, e unul din cele două mari momente din istoria comunicării politice post-1989. Primul a fost Ion Iliescu, o combinație de ocultism și paternalism – ocultismul se referă la faptul că în a doua parte a carierei a vorbit mai degrabă prin purtător de cuvânt decât singur. Când s-a definit ca „președinte-jucător”, Băsescu a inclus și comunicarea directă, personală, în arsenalul propriu.

În ultima vreme Băsescu e o locomotivă fără vagoane. E adevărat că vizibilitatea dă tracțiune partidului, atât cât e PMP-ul, dar lipsa (de vizibilitate a) unei echipe creează o percepție foarte personală pentru o formațiune care are în nume, totuși, „mișcarea populară”, punctează pentru România TV.net analistul media Iulian Comănescu.

Băsescu s-a devalorizat

„În mediul acid și umoral de pe Facebook, plăcerea lui Traian Băsescu pentru lupta politică provoacă reacții chimice vizibile, dar și previzibile. Am dubii, însă, că fostul nostru președinte mai este un lider. Îi lipsesc trupele fidele, cauza, presiunea unui termen limită. Mai mult, nu prea îl mai tratează nimeni drept inamicul public numărul 1, iar asta îl devalorizează. Nu poți juca un joc de unul singur, doar cu spectatori.

Nu cred că Traian Băsescu mai are forța de tracțiune necesară, nu cred că lumea îl mai percepe ca pe un om politic, așa cum nu-l mai percepe nici pe Sorin Ovidiu Vântu ca pe un mogul. Iertată fie-mi comparația, ambii sunt populari și naturali, au verb și nerv, sunt citiți și citați, dar s-au transformat în producători de conținut, influenceri, lideri de opinie, nu lideri de facto.

Dacă vorbim despre lideri de partid care pot folosi online-ul pentru a trage în sus rezultatele, eu m-aș uita spre provincie. Cred că în România este vremea liderilor locali, iar asta se vede cel mai clar în cazul USR, unde leadership-ul din provincie este uneori mai autentic și mai coerent decât cel central. Valabil și pentru partidele mari. Doamna Olguța Vasilescu se pricepe mai bine la social media decât domnul Dragnea, este nativă în acest mediu, are fler și viteză de reacție. Domnul Nicolae Robu, cu toți palmierii și toate semafoarele lui, are o audiență mai bună și mai implicată decât doamna Gorghiu”, declară pentru România TV.net Vlad Tăuşance, consultant strategie.

Citeşte şi: SONDAJ SOCIOPOL: Alianţa PSD-ALDE-PRU poate asigura majoritatea în parlament, după alegeri. Care sunt cifrele

Alina Gorghiu, eventual o mocăniţă

„Liderul PNL nu poate fi locomotivă, în niciun caz. Eventual o mocăniță. Doamna Gorghiu are multe calități, dar abilitățile de comunicare nu se numără printre ele. PNL-ul, de la Crin Antonescu încoace, nu a reușit să-și găsească o voce și să promoveze buni comunicatori. De aici și poticnelile de imagine care oferă material de bancuri oponenților”, subliniază Vlad Tăuşance.

Citeşte şi: Alina Gorghiu reeditează clipul cu copilul: „Dacă nu deschizi, o să îţi copieze Victor temele şi îţi fură Liviu sandvişurile”

Alina Gorghiu a facut înconjurul internetului cu un clip electoral, cel puţin bizar, în care are un dialog prin uşă cu un copil care nu vrea să îi deschidă. Cum îl percep analiştii?

„Clipul se apropie de 700.000 de vizualizări, deci din punctul de vedere al viralității a funcționat – nu cred că toate vizualizările au fost obținute cu bani. Nu mă deranjează bizareria spotului, care caută o notă de căldură, personală. Problemele mele sunt două, prima legată de filmarea-verite (film adevărat), cvasi-amatoristică. S-ar fi putut produce mai bine fără pierderea veridicității. Iar a doua e legată de ethos, de cine spune ceea ce spune. PNL-ul nu e în poziția de a se prezenta drept „băiatul bun” în meciul cu PSD-ul, cu care a fost aliat în USL acum nu multă vreme. Deși văd că sunt consecvenți în direcția asta, lucru care se vede și din felul cum a maimuțărit sloganul social-democraților, „Îndrăznește să crezi în România”, adăugând „condusă de oameni cinstiți”. Asta, cu Gheorghe Falcă șef de campanie, de exemplu. Pe de altă parte, e de remarcat felul cum și-a schimbat stylingul Alina Gheorghiu. Uitați-vă la cum e îmbrăcată și coafată. Arată a om serios pentru prima oară în viața ei”, consideră Iulian Comănescu.

„Genul acesta de comunicare cu siguranţă rămâne în memoria colectivă (indiferent de nuanţa pe care o poartă). Se putea mai bine, asta e prima mea impresie: când un clip nu te avantajează, mai bine nu îl readuci în actualitate, prin refacere şi regizare, căci oricum revine în memorie „momentul kodak” îniţial”, punctează Radu Magdin.

Citeşte şi: Alegeri parlamentare 2016.Sondaj Kantar-TNS: USR a depăşit PNL la intenţia de vot. PSD este lider cu 40%

Liviu Dragnea, incompatibil cu Facebook

Liviu Dragnea, preşedintele PSD, a avut o campanie pe Facebook prin care s-a promovat alături de cei mai buni vectori de imagine ai partidului, Gabriela Firea şi Victor Ponta. Însă percepţia specialiştilor este că liderul PSD nu e compatibil cu reţeaua de socializare. „Impresia mea e că Dragnea e incompatibil cu Facebook-ul”, spune Iulian Comănescu.

Şi Vlad Tăuşance consideră că Liviu Dragnea este un emigrant digital, care nu înțelege lumea asta. „Îi vorbește limba cu accent rural, drept urmare nu are trecere”.

„Liviu Dragnea este un lider actual, acceptat de baza PSD, rămâne de văzut câtă atractivitate va avea în afara partidului. Abordarea din pre-campanie cu şah constant către tehnocraţi şi poziţionări parlamentare sigur a avut succes pentru consolidarea imaginii de lider de necontestat al partidului, precum şi pozitionarea sa ca principala opoziţie la Cioloş. Cu toate acestea, pe Facebook din punct de vedere al cifrelor, Victor Ponta stă mai bine, datorită aceluiaşi flux pe care l-am întâlnit şi în cazul lui Băsescu – funcţia publică de nivel înalt, precum şi gradul mare de interacţiune cu fanii, dar şi cu contestatarii. E un cont care stârneşte pasiuni, contul domnului Ponta, mult mai pasional şi mai natural decât contul domnului Dragnea. Poţi fi de acord sau nu cu mesajele, dar nu poţi rămâne indiferent”, conchide Radu Magdin.

Călin Popescu Tăriceanu prinde la electoratul conservator

„Cred că binomul Daniel Constantin-Călin Popescu Tăriceanu funcționează. Domnul Tăriceanu are încă portanță pentru suspinele electoratului conservator, dezamăgit de noul PNL și de noua realitate tehnocrată, precum și de noua realitate post-criză. În cursa pentru Senat a preluat baritonal temele majore de atac ale opoziției – presupusul control politic al justiției, performanțele guvernării, statutul Parlamentului – capitalizându-și imaginea de fost prim ministru, dar și buna cunoaștere a procedurilor instituțiilor centrale.

Domnul Constantin își conservă, ba chiar își crește brandul politic, așa cum a făcut-o și până acum: discret și non-conflictual. Mi se pare o poziționare corectă în cursa pentru Camera Deputaților, dar și pentru un viitor post de ministru. Rămâne să vedem ce proiecte va susține și va alege în perioada următoare”, arată Vlad Tăuşance.

„Călin Popescu Tăriceanu se foloseşte de un capital de imagine de care dispune, ca fost premier, dar şi prin prisma de preşedinte al Senatului. Rămâne de văzut dacă ALDE va capitaliza puternic de pe urma poziţionării sale clare anti-DNA”, spune Radu Magdin.

„Nu ştiu cum, dar ALDE funcționează, ca dovadă surpriza de la locale. A luat sensibil mai multe voturi, național, decât arhicomentata Uniune Salvați Bucureștiul. Se spune că moștenește un electorat liberal nostalgic după USL. Cert e că Tăriceanu își hrănește imaginea din resturile rămase de la festinul propriei guvernări de acum 10 ani, iar asta se vede în strigarea „Îți redă pensiile”, pe care executivul lui le-a mărit acum nouă ani, în prag de criză, precipitând lucrurile în economie la fel cum riscă să o facă acum legea pomenilor electorale a lui Dragnea. Interesant e că, de fapt, principala presiune pentru pensii a venit la vremea respectivă dinspre PSD, mai precis de la Marian Vanghelie. Tăriceanu își poate însă asuma „meritele”, fiindcă a fost într-o poziție executivă atunci. Și dacă e să își amintească ceva, electoratul lui ține minte suma de pe talonul de pensie”, declară Iulian Comănescu.

Citeşte şi: Cum a evoluat prezenţa la vot la alegerile legislative. Parlamentul a pierdut jumătate dintre români pe drumul democraţiei

Nicuşor Dan e un Trump cu capul în jos

„Nicușor Dan e anti-carismă, a cultivat multă vreme o atitudine intransigentă și anti-compromis raportat la celelalte grupări independente, dar, cumva, USR-ul a prins viteză împotriva lui. E în situația lui Iohannis de acum câțiva ani, în care un anume electorat ar lua în brațe orice sau pe oricine, ca să scape de ceea ce s-a numit în piețe „aceeași mizerie”, adică cele două mari partide ale României. În plus, în ultima vreme USR a contribuit la o construcție politică corectă, alianța tacită cu PNL în spatele lui Cioloș. Sigur că asta nu-i face un partid cu aparat în teritoriu și toate celelalte, dar s-a văzut și în SUA cu Donald Trump, există momente în care electoratul tinde să spună „destul”, oricare ar fi considerațiile referitoare la forța de campanie și altele. În mod curios, Nicușor Dan e un Trump cu capul în jos”, consideră Iulian Comănescu.

„Nicuşor Dan are nevoie de un exercitiu masiv de oratorie şi prezenţă, prestanţă publică. Un lider e super dacă e de bună credinţă, dar mai trebuie să şi inspire. USR va avea o problemă de implozie, dacă nu reuşeşte să se poziţioneze în opinia publică cu o temă de construcţie, după campania electorală, dacă va accede în Parlament cu un scor demn de luat în seamă (peste 7, 8 procente, la nivel naţional). Este lăudabil ceea ce au reuşit Nicusor Dan, Clotilde Armand şi USB-ul la locale. Cu toate acestea, electoratul bucureştean este foarte fluid şi în continua schimbare, iar Bucureştiul nu este reprezentativ ca electorat pentru restul ţării. În această campanie, USR îşi dă testul de relevanţă pentru România. Dacă va reuşi să intre în Parlament, se va întări şi va deveni o forţă într-un viitor mediu, dacă nu va reuşi să intre în Parlament, rămâne rezultatul alegerilor locale din care, la limită, se poate fructifica electoral, în timp, însă cu consum mare de resurse, de care par să nu dispună. Cred că diaspora, 18-35 de ani, vor vota cu USR, precum şi anumite orase mari şi mai cosmopolite: Bucuresti, Cluj, Iaşi, Timişoara”, crede Radu Magdin.

Vlad Tăuşance speră ca Nicuşor Dan să aibă anduranța necesară pentru a construi o organizație descentralizată și pentru a nu-și dezamăgi electoratul progresist. „Poate fi imaginea anti-establishment pe care o aștepta de mult societatea civilă și clasa de mijloc, are o nișă rezervată de ceva vreme. Nu știu cât de bine stă la capitolul empatie și toleranță, două trăsături obligatorii pentru anvergura la care țintește”, punctează consultantul.

Dacian Cioloş, o locomotivă pentru el însuşi

„Cred că domnul Cioloș este o locomotivă pentru el însuși, precum și pentru o necesară schimbare de mentalități și de atitudine în România. Este, de departe, cel mai carismatic și natural lider în mediu online, înțelege instinctiv regulile și limitările rețelei și comunică mai bine decât echipele de campanie luate la un loc. USR și PNL sunt, pentru moment, niște structuri politice instabile, cu identități în reformare sau maturizare. Niciuna din structuri nu poate ține pasul cu domnul Cioloș, USR-ul din ezitări orgolioase, PNL-ul din precauție. Cum ar putea fi domnul Cioloș un lider de imagine pentru retrograzii Falcă sau Ben-Oni Ardelean?”, întreabă retoric Vlad Tăuşance.

Radu Magdin îl vede pe premierul Dacian Cioloş mai degrabă o locomotivă pentru PNL, deşi ambele partide, PNL şi USR, încearcă să se învelească cu plapuma electorala Cioloş. „Dacian Ciolos este o locomotivă de imagine pentru un scenariu cu o coaliţie a dreptei, într-un Parlament cu PNL actor principal sau o pârghie importantă de negociere într-o coaliţie de uniune naţională PNL/PSD. Liberalii s-au bazat pe capitalul de imagine pe care actualul premier îl are şi de aceea îl împing în linia întâi a comunicării de campanie. În aceasta din urmă ecuaţie, USR se vede pusă la colţ şi este nevoită să joace varianta de apendice. S-ar putea ca exerciţiul propus de Cioloş -„nu candidez de dragul de a-mi păstra independenta”- să fie prea subtil şi să nu funcţioneze: la noi merge bărbăţia în politică, asumarea, nu caracterul feciorelnic al poziţionării, mai ales în bătălii dure, precum se anunţă parlamentarele acestui an”.

USR, primul vagon pentru Cioloş

„Să zicem că USR e primul vagon și beneficiază, prin Cioloș, de o personificare a competenței administrative pe care nu o avea și în același timp a unei verticalități raportate la partide pe care lumea a înțeles-o. Dezastrul Colectiv e cumva și el un soi de liant între Cioloș și USR. PNL e un fel de drezină care a gâfâit ca să se atașeze în extremis la trenulețul deja creat. Nu știu ce să spun de sondajul care îl dă sub USR ca scor, dar cu siguranță e un partid cu mari probleme. Dacă e să ne jucăm cu metaforele, cred că Cioloș e mai degrabă un plămân artificial decât o locomotivă pentru PNL. Cei care au discernământ nu uită că Cioloș a fost adus la guvernare de valul anti-sistem de după Colectiv, iar PNL a fost un inamic și un factor frenator al guvernării Cioloș. Vor percepe la Cioloș consecvență, iar la PNL un nou viraj, după toate cele pe care le-a făcut de la ruperea Alianței DA”, conchide Iulian Comănescu.

Cum se descurcă politicienii cu clipurile video şi transmisiile live pe Facebook

„Nicușor Dan e catastrofal, un fel de ventriloc din care se văd numai mesajele text. Din Alina Gheorghiu s-a văzut doar clipul discutat, Ponta are acel gen de obrăznicie și abuz verbal care se poartă și apreciază pe Internet. Am putea să ne uităm la numărul de fani de pe paginile de Facebook ale fiecăruia, dar acesta nu contează, fiindcă like-urile sunt de vânzare și destul de ieftin. Probabil acum, după ce-a ieșit la iveală cu site-urile de minciuni pro-Trump și revelația că unul de mare succes a fost făcut de puștiul de la Expunere.com, politicienii au un impuls în plus spre Facebook. Dar, probabil, trebuie să mai parcurgem o iterație electorală pentru ca bătălia să se dea aici cu adevărat. Știu că la prezidențialele din 2014 s-a spus că Iohannis a fost scos președinte de Facebook, dar e o afirmație numai parțial adevărată. Facebook e despre cifre vizibile – ca numărul de like-uri pe pagină -, pe care toată lumea se repede să le comenteze. Însă putem bănui că „efectul diaspora”, în care alegătorii care n-au putut vota în străinătate și-au sunat rudele acasă și le-au trimis la vot împotriva PSD-ului, a fost mai puternic decât „efectul Facebook”. Din păcate, acolo nu există cifre și studiile de genul „ce v-a determinat decizia de vot” nu ar da rezultate relevante. Antropologul Vintilă Mihăilescu spunea la un moment dat că Iohannis a avut în chestionarele post-alegeri un milion de votanți mai mulți decât în realitate. Deci oamenii nu spun foarte precis ceea ce fac – lucru care s-a văzut și în kixul exit poll-urilor din SUA, care o dădeau pe Hillary Clinton câștigătoare netă”, arată Iulian Comănescu.