Deși nu a avut o viață ușoară în Italia, Alex Pop a reușit să-și construiască o existență decentă, dar dorul de țară a fost mai puternic.

Acum, Alex spune că nu regretă deloc decizia de a se întoarce în Maramureș, pe plaiurile sale natale. „Eram realizat, dar inima mea era în România”, a mărturisit el într-un interviu pentru eZiarul tău.

Alte Articole

Cât costă să petreci 1 Mai în complexul Andreei Esca! Vilele ...

EXCLUSIV – Mafia balastierelor ilegale distruge albia Siretului! ...

Mașini împotmolite în asfalt, la Constanța, după o ploaie ...

În anii ’90, Italia era visul de aur al multor români, inclusiv al celor din Borșa. Povestea lui Alex Pop începe în 1999, când a plecat în Italia pentru a asigura un trai mai bun familiei sale. În Peninsulă a lucrat într-o fabrică de biciclete, iar soția sa l-a urmat după un an. Cu timpul, familia s-a mărit celor doi români s-a mărit, au apărut copiii, iar Alex și soția sa au muncit din greu pentru a-i crește într-o țară străină.

ANAF vrea să impoziteze banii trimişi de românii din diaspora. Cum se stabileşte cine sunt românii „bogaţi”
„Din Borșa, Italia se vedea ca o bilă de aur. Pentru că o vedeam prin prisma celor plecați acolo de pe la începutul anilor ’90 și care se întorceau acasă cu mașini și bani. Când am ajuns acolo mi-am dat seama că nu e chiar așa. Că nici măcar în Italia câinii nu umblă cu colaci în coadă. Primul loc în care am stat eram opt persoane în circa 40 de metri pătrați. Apoi m-am mutat și eram cam 20 de persoane în circa 45 de metri pătrați. Stăteam grămadă. Dar eu mă simțeam norocos: aveam unde dormi sub un acoperiș, nu sub un pod. A dat Dumnezeu că am găsit rapid de lucru, într-o fabrică de biciclete. Am lucrat 19 ani acolo. Când am ajuns eu, fabricau circa 500 de biciclete pe an. Când am plecat, făceau 15.000. Practic am crescut împreună. În 2000, soția mea a lăsat copilul de 7 luni acasă și a venit și ea în Italia. A lucrat și ea alături de mine la biciclete timp de 16 ani”

Deși nu le lipsea nimic și erau perfect integrați, Alex a simțit mereu că nu se simte acasă în Italia.

Pandemia de COVID-19 a fost momentul în care el și soția sa au decis să se întoarcă în România. În 2020, au revenit în Borșa, iar Alex a deschis o afacere specializată pe cafea, aducând astfel un strop de Italia în localitatea natală.

„Ideea de a mă întoarce acasă o aveam de prin 2010. Voiam ba să fac agroturism, ba să am seră de flori. Orice numai să mă întorc acasă. La o cină cu oficialități italiene din zonă, prefectul de Veneto mi-a spus ”Tu ești mai integrat decât 90% dintre italieni!” Făceam cu familia multe acțiuni de voluntariat. Eram tot timpul prezent în mijlocul italienilor. Mă ocupam de comunitatea română din Veneto. Aveam un apartament al nostru. Eram realizat, dar inima mea era în România. Eram integrat, dar nu mă simțeam acasă. Cum spun bătrânii, îmi lipsea uneori și să merg desculț în curte la mine. Asta simțeam eu. Dar nu doar eu. Românii când se întâlnesc în Italia înainte de sărbători se întreabă ”Mergi acasă?”. Nu întreabă niciunul ”Mergi în România?” Asta ce vă spune? Unde e acasă?”

Ministerul Muncii promite românilor din diaspora „salarii ca afară”. Se acordă prime colosale la revenirea în ţară
– 21 de ani din viață am trăit în Italia. Normal că îmi lipsește. Îmi lipsesc prietenii de acolo. Îmi lipsește Loria, satul în care am trăit. Îmi lipsesc unele mâncăruri. Serviciile medicale sunt singurele după care îmi pare cu adevărat rău. Dar nu sunt atâtea lucruri de care mi-e dor din Italia cât sunt multe cele care mă bucură că sunt acasă. Nu am regretat nicio clipă că m-am întors în România. Poate mâine nu îmi mai merge afacerea și trebuie să mă duc înapoi în Italia. M-aș duce sezonier, dar nu să trăiesc acolo. Pentru că indiferent cât de mult ajungi să câștigi nu merită sacrificiul!

Românii care se întorc în țară după 20 de ani de muncă în străinătate: „Am găsit căsuța visurilor”

Aproximativ 3,7 milioane de români locuiau în străinătate, potrivit datelor Institutului Național de Statistică din România din 2020. Cu toate acestea, nu există un număr exact sau oficial al celor care muncesc în străinătate, deoarece mulți dintre aceștia nu sunt înregistrați și nu sunt incluși în statisticile oficiale. Estimările neoficiale variază între 3 și 5 milioane de români care lucrează în străinătate.

În ultimii ani, s-a observat o tendință de întoarcere a unui număr semnificativ de români care lucrau în străinătate, mai ales în domenii precum IT, servicii sau antreprenoriat.

Unii dintre cei care se mută înapoi în România își împărtășesc experiența în mediul online. Este cazul unei românce care a cumpărat la țară casa visurilor și se întoarce după 20 de ani de muncă în străinătate, după cum a scris pe Facebook.

„Ne vom muta la țară. Brașoveancă de loc, și în Belgia de 20 de ani, am găsit căsuța visurilor în Caraci, Baia de Cris. În curând vom reveni de tot”, a scris femeia pe grupul Mutat la țară- viața fără ceas.

„Nu e ușor sa te adaptezi din nou, după atâta timp”

Postarea a lansat o dezbatere pe tema revenirii în țară, iar părerile sunt împărțite.

„Am citit multele comentarii cu multe eșecuri pe de-o parte și multe speranțe, pe de altă parte.

Dar am o întrebare acolo unde dumneavoastră ați muncit era o democrație și niște reguli bine definite, aici cine să facă schimbări dacă tot tineretul a plecat să muncească din greu afară? Aveți așteptări de la ceva de care ați fugit?”

„Nu mai avem așteptări. Avem încredere în experiența noastră și ceea ce vrem pentru noi. Ne adaptăm”, a răspuns autoarea postării.

„Și eu m-am întors după 15 ani, din Franța. Cu multe vise, foarte entuziasmată, cu multă muncă depusă și cu toate economiile de o viață băgate într-o casă. Bani pe care îi voi recupera cu greu sau chiar deloc. Regret amarnic. De aș da timpul înapoi, nu aș mai veni.

Foarte greu cu locul de muncă, aștepți să se afișeze post, dai examen și pierzi cu câteva procente. Și o iei de la capăt. Am încercat să lucrez și altceva, aș fi câștigat minimul pe economie, nici facturile de acasă nu le acopăr, din contră, vin cu bani de acasă ca să plătesc motorina pe naveta.

Eram conștientă că salariile nu sunt aceleași în România, eram încrezătoare că având meseria mea, și o experiență de 13 de ani în domeniul meu (asistent medical) voi reuși, însă realitatea e foarte diferită și grea. În privat, te plătesc puțin peste minimul pe economie și nu îți ajunge să plătești facturile: gaz, electricitate, apă, abonament telefon, impozite, salubritate, motorină, asigurări la mașină, nu mai vorbesc de sănătate, totul se plătește și ești chiar șocat să auzi/ să vezi cum se poartă cu tine, nu va mai spun de mâncare, nu e ușor să te adaptezi din nou, după atâta timp.

M-am gândit și la alte soluții să o dau înainte dar nu prea sunt, din păcate.

Nu găsești nici un sprijin din partea autorităților, comunității.

Singura soluție e să îmi iau iar drumul pribegiei, că în țara mea nu e loc de un om supracalificat ca și mine, nu dau doi bani pe mine, mi s-a spus chiar într-o instituție că „posibil să fi fost nr 1 în Franța, aici sunteți zero barat”.

Eu vă doresc succes și să vă ajute bunul Dumnezeu.”

„Este greu să fii român în România. Este mai ușor să fii român în străinătate. Bizar, nu-i așa!”

„România este o bătaie de joc!”

„Îmi pare tare rău să aud asta și să îmi confirmați exact ce mi-e mai frică. Sunt de 8 ani în Germania și mă mai gândesc cum ar fi să mă mut înapoi în țară, și exact ce spuneți Dvs. îmi vine în minte și mi se face frică și mă răzgândesc, dar peste tot în lume e greu, aici că sunt printre străini, am salariu bun, dar costurile sunt și ele mari, iar în țară nu știu dacă și cum m-aș descurca nedeținând nimic (nu casă, nu apartament, nu teren, nimic). Dumnezeu știe ce și cum va fi. Vă doresc numai bine, multă putere și sănătate!”

„Și eu 10 ani în Franța și de 5 mă chinui la propriu din răsputeri să am eu și familia o viața decentă, cu studii în plus făcute de când am revenit, cu muncă în agricultură, cu un job într-o multinațională, soțul job + stupina și multe altele și abia reușim să acoperim facturile și viața de zi cu zi cu întreținerea casei. România este o bătaie de joc! Încerc să mai rezist pentru mama mea care este în vârstă, însă cred că în momentul în care o să plec din nou, nici nu vreau să mai aud de România! Mare dreptate aveți cu pile și relații.

Nici o șansa dacă ești corect și nu ai pile.

De un weekend undeva sau vacanțe nici nu are sens să discutăm!”

„În America de 19 ani, astăzi ne urcăm în avion”

„Felicitări pentru curaj și asumare!!! În curând voi face același lucru, plecând definitiv din Irlanda. Iarba verde de acasă, să ne rătăcim prin lume, nu ne lasă.”

„Noi Italia de 20 ani, anul ăsta ne mutăm în România.”

„Noi în America de 19 ani, astăzi ne urcăm în avion. Să ne vedem acasă.”

„Și eu m-am mutat în casa părintească de la țară, la poalele Vladesei. E leagănul copilăriei mele și ne simțim foarte bine. Am fost învățătoare 43 de ani în Timișoara.”

„Am cheltuit toate economiile pe casa cumpărată și renovată, acum regretăm”

„Să fie într-un ceas bun! Noi (pensionari fiind) și deținând o casă cu toate condițiile și la marginea unui mare oraș, cred că vom lua calea străinătății, pentru a fi alături de copii. Nu mai avem pe nimeni aici! Singurul regret este acela că am investit prea mult în casă și nu vom mai putea recupera investiția. Nu plecăm în necunoscut! De patru ani facem iernile acolo! Știm și limba! Vom avea și acolo casa noastră, nu o să stăm pe capul copiilor! Ce ciudată este viața!”

„Mă bucur, dar va fi greu! Și eu sunt brașoveancă, tot la bloc și de 20, ne-am mutat într-o comună lângă Brașov, unde avem o căsuța cu mult teren. Nici azi nu m-am adaptat. Îmi lipsește agitația orașului.

Cred că liniștea e ok după o anumită vârstă.”

„Noi am revenit în România după 10 ani de Suedia. Suntem deja de doi ani acasă și nu regret nici o secundă.”

„Și noi ne-am repatriat după 20 ani de Irlanda.”

„Și noi am revenit după 21 ani de Italia.

Nu regret nici o clipă, copiii sunt fericiți și noi la fel. Putem fi alături de cei care au mai rămas.

Ne-am integrat greu dar ne-am dorit atât de mult și am reușit, zic eu.

Important este să știm cu adevărat ceea ce ne aduce acea mulțumire sufletească, chiar dacă material nu reușim.”

„Și noi ne-am mutat definitiv acum un an, după 24 ani de Italia. Raiul pe pământ în țărișoara noastră dragă!”

„Mai bine stați unde sunteți. Și noi am revenit în țară după 20 de ani de străinătate cu vise, am cheltuit toate economiile pe casa cumpărată și renovată, acum regretăm amarnic, cu salariul de aici nu ne descurcăm, soțul deja o reluat drumul străinătății, să nu mai discutăm de mentalitate.”