ANALIZĂ: Bilanţul parlamentarilor: Deputatul care a vorbit doar 29 de secunde în 4 ani

Un număr de patru parlamentari au vorbit în patru ani doar cu ocazia depunerii jurământului: Ioan Mihăilă (PMP, fost UNPR şi PNŢCD), Florică Bîrsăşteanu (PSD), Marius Manolache (PSD) şi Nicolae Florian (PSD, fost PNL). Ei au stat la tribuna Parlamentului în medie 40 de secunde, cât a durat citirea jurământului de credinţă, în 2012. Recordul îl deţine Ioan Mihăilă, cu doar 29 de secunde vorbit în patru ani.

Alţi nouă parlamentari au vorbit doar de două ori, iar, în total, numărul celor care nu au venit la tribuna Camerei Deputaţilor sau a Senatului de nici măcar 10 ori în întreaga Legislatură se ridică la 72.

Printre aceştia, există şi cazuri mai deosebite, precum cele ale parlamentarilor care nu au avut discursuri de la tribună decât pentru a depune jurământul de credinţă şi pentru a se apăra de acuzaţiile DNA.

Deputatul PSD Cristian Rizea, de exemplu, a vorbit pe 20 decembrie 2012 şi apoi din nou abia pe 9 martie 2016, când, forţat de cererea DNA de încuviinţare a reţinerii şi arestării preventive pentru luare de mită, a revenit să vorbească în faţa colegilor şi să le ceară să nu aprobe cererea Justiţiei pentru că este în plină procedură de adopţie.

Alte articole

Sondaj Avangarde: AUR ar obţine mai mult ca PNL şi USR la un loc dacă duminică ar fi alegeri parlamentare

Klaus Iohannis, somat să desecretizeze şi informaţiile legate de alegerile parlamentare

„Cu toţii ştiţi că am o familie. Cu toţii ştiţi că am un copil pe care îl iubesc ca pe ochii din cap. Nu, nu voi invoca situaţia fiului meu pentru a vă impresiona, dar vă pot spune că, dacă este ceva care mă face să vreau să trec peste această situaţie dificilă, este faptul că am acest copil în vârstă de doi ani şi jumătate pentru care vreau să mă lupt şi să îmi demonstrez nevinovăţia”, spunea atunci Rizea.

Într-o situaţie identică s-a găsit şi social-democratul Sebastian Ghiţă, care a vorbit de două ori: la jurământ, şi cu ocazia cererii DNA de încuviinţare a reţinerii şi arestării preventive. La fel ca Rizea, Ghiţă a revenit la tribună abia în martie 2016.

„Parlamentul României este supus unei presiuni uriaşe, folosindu-se toate mijlocele politice, mediatice şi juridice. Care este scopul presiunii? Este cel pe care mulţi dintre dumneavoastră îl şoptiţi pe culoare, îl şoptiţi în familii, îl şoptiţi cu prietenii dumneavoastră: instaurarea fricii prin hărţuire şi folosirea arestării ca instrument modern de tortură, pentru a obţine noi denunţuri. Toată societatea românească pare astăzi paralizată de frică”, spunea Ghiţă în faţa colegilor săi.

Sebastian Ghiţă este deţinătorul şi recordului absolut în Parlament: nicio iniţiativă legislativă semnată sau coiniţiată în cei patru ani de mandat. El s-a aflat însă printre semnatarii moţiunii simple împotriva ministrului Justiţiei, Raluca Prună, respinsă de Parlament în martie 2016.

În aceeaşi situaţie se regăseşte şi Mădălin Voicu, cu un discurs la jurământ, în decembrie 2012, şi unul în februarie 2016, când cererile DNA împotriva sa au ajuns în Parlament.

Un alt caz interesant este cel al lui Ilie Năstase, senator ales pe listele PC, care a trecut apoi la UNPR, iar după fuziunea formaţiunii cu PMP a rămas independent. El a vorbit în total de trei ori, prima oară pentru a-şi depune jurământul, în iunie 2014 – atunci când a câştigat alegerile parţiale şi l-a înlocuit în Senat pe Dan Voiculescu – şi încă odată în septembrie 2015, atunci când şi-a anunţat demisia din PC, pentru a merge la UNPR, afiliat grupului PSD, însă a fost la un pas să anunţe plecarea la UDMR.

„Eu o să activez din partea Grupului UD… UNPR, pardon”, a spus Năstase, de la tribună.

A treia sa cuvântare a fost una înregistrată de stenogramă, deşi senatorul a strigat de fapt din sala de plen. În discuţie era Proiectului de hotarâre cu privire la exercitarea controlului de subsidiaritate si proportionalitate conform Protocolului nr. 2 din Tratatul de la Lisabona. Pentru vot, Senatul a decis un apel nominal, iar în momentul în care i-a fost strigat numele Ilie Năstase a răspuns: „Sunt prezent, dar pune-mă «absent»!”. 

În alte situaţii, unii parlamentari au ajuns să vorbească de numai două ori pentru că au fost nevoiţi să depună jurământul de două ori. Este cazul lui Radu Stroe, fost ministru liberal, ajuns în PSD, care a depus în decembrie 2012 jurământul ca parlamentar, apoi ca membru al Comisiei pentru controlul activităţii SRI, în februarie 2015.

Deputatul independenet Theodor Paleologu, care acum doreşte să obţină un nou mandat, a vorbit la rândul său doar de două ori: odată cu ocazia depunerii jurământului, şi încă odată în februarie 2014, când a anunţat că părăseşte PDL şi va rămâne independent, însumând astfel 38 de secunde de discursuri în Camera Deputaţilor în patru ani.

La polul opus, există parlamentarii cu un număr impresionant de cuvântări în plen. Conduce de departe fostul şef al Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea, cu 4.029 de intervenţii, majoritatea fiind, evident, ca preşedinte al forului, urmat de actualul şef, Florin Iordache, cu 2.364. Nu este aceeaşi şi situaţia şefului de la Senat, Călin Popescu Tăriceanu, care a vorbit doar de 46 de ori.

După aceştia, foarte multe intervenţii a avut senatorul Dumitru Oprea (1.751), senatorul Cristian Anghel (1.496) şi deputatul Tudor Ciuhodaru (1.413).

Majoritatea parlamentarilor dintre cei care nu se află la astfel de extreme au avut o medie de 40-70 de intervenţii în plenul Camerei Deputaţilor şi al Senatului.