Andrei Pleșu spulberă Guvernul Bolojan care se ține cu dinții de putere: „Toată lumea e în pierdere. Și guvernanții care au distribuit puterea fără discernămînt, şi cei mandataţi să o reprezinte, dar care n-au reuşit decît să se facă de rîs, şi instituţiile statului, şi imaginea ţării, şi exigenţele cetăţeanului responsabil”

Filosoful Andrei Pleșu a criticat, într-o postare publicată miercuri pe Facebook, modul în care sunt distribuite funcții și responsabilități publice în actuala guvernare.

Pleșu susține că unele numiri făcute de guvernul Ilie Bolojan ar fi făcute pe criterii de loialitate, activism mediatic și lingușire, în detrimentul competenței și al bunului-simț.

În mesajul său, intitulat „Două feluri de prostie”, Andrei Pleșu pornește de la ideea că vanitatea poate afecta capacitatea de judecată inclusiv a oamenilor inteligenți.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

„Pînă să-ţi piardă sufletul, trufia îţi strică mintea. Am avut de multe ori prilejul să observ în ce măsură oameni inteligenţi, dăruiţi, eventual, cu însuşiri respectabile, cad, din cauza vanităţii, în cea mai neagră (şi ridicolă) specie de prostie.”

Alte articole

Ilie Bolojan avertizează că România riscă să piardă peste 4,5 miliarde de euro dacă nu adoptă legile din PNRR

Grindeanu îl acuză pe Bolojan că blochează PNRR: „Parlamentarii puterii nu au depus niciun proiect de lege. Go, Bolo!”

Filosoful susține că dorința de afirmare publică și de obținere a unor funcții îi poate împinge pe unii să își compromită propria reputație.

„Vor să se pună în valoare cu orice preţ, vor succes public, vor funcţii înalte (pentru ei sau pentru ai lor) şi pentru asta ajung să se poarte ca nişte mecanisme decerebrate, să-şi saboteze propria inteligenţă şi propriul prestigiu, punîndu-se în situaţii jenante.”

Citește și : Grindeanu îl acuză pe Bolojan că blochează PNRR: „Parlamentarii puterii nu au depus niciun proiect de lege. Go, Bolo!”

Andrei Pleșu descrie apoi aparițiile publice ale unor intelectuali, scriitori, istorici, actori sau intelectuali care, în opinia sa, ar fi adoptat poziții politice partizane pentru a câștiga vizibilitate sau avantaje.

„În ultimii ani, am văzut, pe diferite canale de televiziune, dezbateri politice de-a lungul cărora intelectuali plauzibili şi mai mult decît plauzibili au ţinut să „presteze” cuminte un discurs monoton, partizan, resentimentar, sub striurile căruia nu se mai percepea nici urmă de rezonabilitate, sau, măcar, de decenţă. Scriitori talentaţi, îngrijoraţi, brusc, în plină maturitate, că nu sînt suficient de vizibili, că n-au notorietatea altora, se decid să iasă la rampă şi să atace, grimasant, în direcţia pe care o socotesc rentabilă pentru publicitate.”

„Istorici harnici, ajunşi la o vîrstă care ar trebui să fie a înţelepciunii, se ilustrează, dezamăgitor, în militantisme de circumstanţă, acceptînd vecinătăţi stingheritoare. Seară de seară, actori, cîntăreţe notorii, universitari specializaţi în studii politice sau filosofie s-au complăcut în interminabile spectacole de cabaret ideologic, alături de tot soiul de impostori otrăviţi şi ignari.”

Pleșu afirmă că unii dintre aceștia ar fi acționat pentru a obține beneficii, iar alții din motive personale, precizând că nu contestă dreptul nimănui de a avea opinii politice.

„Unii au făcut-o din dorinţa de a obţine ceva, sau de a-şi vedea chipul pe ecran, alţii – animaţi de răfuieli personale, de un parapon visceral (şi lucrativ) împotriva unuia sau altuia dintre protagoniştii scenei publice. Nu interzic nimănui să aibă opinii şi să le expună. Am în vedere doar cîţiva ipochimeni care, în ultimii doi-trei ani, şi-au făcut o profesie (ei zic „o datorie”) din prezenţa contondent-volubilă în studiourile cîtorva televiziuni „de front”.”

Filosoful spune că unele persoane care au avut o activitate mediatică intensă au primit ulterior funcții ori alte recompense, însă susține că retorica agresivă le-ar fi afectat capacitatea de a se adapta noilor contexte politice.

„Zi de zi, direct sau prin telefon, indiferent de subiect. Unii dintre ei au căpătat recompensa pentru care au lucrat: ministere, direcţii de instituţii importante, sau, pur şi simplu, bani. Numai că exerciţiul prelungit al retoricii de baricadă, certitudinea că sînt cu atît mai apreciaţi, cu cît sînt mai riguros înregimentaţi şi mai „cîinoşi” cu adversarii, au sfîrşit prin a-i prosti.”

„Nu se mai pot opri. Nu mai iau notă de circumstanţe şi nici măcar de noile strategii ale „comanditarilor”. S-au ”afirmat” scrîşnind din dinţi (şi din minţi), iar acum o ţin langa, după modelul celor care rămîn în tranşee şi după ce războiul s-a terminat. Iar „comanditarii” nu ezită să-i amendeze drastic: le arată pisica, le iau funcţiile, îi ceartă „guvernamental”.”

Andrei Pleșu consideră că această situație reprezintă prima formă de „prostie” la care se referă în titlul postării, și anume transformarea imaginii publice într-o caricatură, în încercarea de a obține avantaje personale.

„Au muncit degeaba. N-au înţeles nimic. Halucinaţi de proximitatea (sau posesiunea) pradei, „au încremenit”, nătîng şi spasmodic, „în proiect”. Inadecvaţi, ineficienţi, experţi în gafă şi injurie, iată-i uşor de aruncat la coş. Chiar de cei pe care i-au slujit cu emfază atîta amar de vreme. Aceasta e o primă formă de prostie, dintre cele două anunţate în titlu. Prostia celor care, în slujba propriei vanităţi, au făcut din portretul lor o caricatură şi au devenit inutilizabili.”

Mai apoi, filosoful îi critică pe cei care oferă responsabilități publice unor persoane pe criterii de loialitate, lingușire sau susținere mediatică, nu pe baza competenței, o ușoară trimitere la premierul Ilie Bolojan.

„A doua formă de prostie e însă aceea a „patronilor”, a celor care s-au grăbit să ofere responsabilităţi publice strict pe bază de „servicii mediatice”, de linguşeală, de „solidaritate” oarbă. Nu competenţă, nu bun-simţ, nu cuviincioasă măsură, ci activism guraliv şi „ambîţ”.”

Potrivit lui Pleșu, efectele acestor decizii se răsfrâng asupra guvernanților, instituțiilor publice, imaginii țării și cetățenilor.

„Rezultatele se văd. Toată lumea e în pierdere. Şi guvernanţii care au distribuit puterea fără discernămînt, şi cei mandataţi să o reprezinte, dar care n-au reuşit decît să se facă de rîs, şi instituţiile statului, şi imaginea ţării, şi exigenţele cetăţeanului responsabil.”

Citește și : Reacția AUR după ce Nicușor Dan a explicat de ce nu vrea ca partidul lui Simion să guverneze:  „Acesta îşi doreşte un regim personal, să conducă singur şi autoritar ţara”

Filosoful își încheie mesajul cu un apel la o reacție mai fermă față de comportamentul unor persoane publice pe care le descrie drept „lacome” și „suficiente”.

„Se zice că sîntem un popor inteligent. N-am putea reacţiona ceva mai sever la accesele de prostie ale unor conaţionali lacomi şi suficienţi, inapţi să se regăsească pe ei înşişi, să-şi asume rostul şi limitele, să facă o binefăcătoare pauză în cursa lor impudică spre o reuşită neruşinată?”