"Potrivit legilor naturii, papagalul nu ar trebui niciodată să poată avea o conversaţie cu mine. Scepticii, şi sunt destui, spun că papagalii pot doar mima cuvinte. Într-adevăr, când am început să lucrez cu Alex, cei mai mulţi specialişti credeau că nu există o comunicare adevărată între oameni şi animale", spune cercetătoarea Irene M. Pepperberg.
"La început, Alex scotea sunete la întâmplare. Dar în 4-5 săptămâni, cerea un "ay-er" pentru a-şi curăţa ciocul după ce mânca fructe. O zi mai târziu, spune "pay-er" (platnic, n.r.). Putea să identifice o cheie de argint când i-o arătam. Şi mă întrebam cu se îmbunătăţeşte pronunţia lui Alex atât de bine de la o zi la alta", mai spune cercetătoarea.
"Răspunsul a venit când i-am lăsat o casetă să funcţioneze peste noapte - precum copiii mici, el vorbea singur, exersând cuvintele noi. În câteva săptămâni a învăţat culorile şi putea identifica o cheie roşie", explică Irene, precizând că el ştia că o cheie este o cheie, indiferent de culoarea ei. "Această abilitate vocală cognitivă nu a mai fost demonstrată până acum la animale, nici măcare la cimpanzei. A fost un început extrem de bun".
Deşi cercetătoarea şi-a propus să nu se ataşeze de papagalul studiat, aceasta a "cedat" atunci când pasărea a învăţat să îi spună "I love you" (te iubesc, n.r.) în momentele în care era tristă.
În 1979, experta a stat o noapte întreagă pentru a completa o cerere pentru o bursă de 20 de pagini, după care a ieşit în oraş la prânz. Când s-a întors acasă, papagalul îi mâncase cererea. "Cum ai putut face aşa ceva?", l-a certat Irene pe Alex, care i-a răspuns, în mod uimitor: "Îmi pare rău... îmi pare rău". "Nu l-am învăţat niciodată cuvintele astea, aşa că am rămas şocată. Apoi mi-am adus aminte că am ţipat la el o dată, mai demult, după ce a vărsat o cană de cafea pe jos. Am regretat că am ţipat şi i-am cerut iertare, imediat. Evident, Alex a învăţat că expresia "îmi pare rău" este asociată cu un moment tensionat, nervos şi potenţial periculos.
Ca dovadă că Alex înţelegea ce spune, Irene povesteşte că atunci când papagalul spunea "vreau strugure" şi îi dădea o banană, Alex o arunca pe jos şi repeta insistent "vreau strugure". Şi nu se oprea până nu primea ce voia.
În cele din urmă, după experimente incredibile, papagalul Alex a murit în 2007, atunci când Irene a primit o bursă de cercetare.
facebook
twitter
