Asasinate care au zguduit lumea: Giovanni Falcone, inamicul numărul unu al mafiei

Acţiunile împotriva mafiei italiene l-au făcut pe Giovanni Falcone „prizonier” în oraşul natal. Timp de peste zece ani el a lucrat într-un buncăr sub Curtea de Justiţie din Sicilia, înconjurat de aparatură electronică şi ecrane pe care putea urmări persoanele care se apropiau de birourile sale.

Casa lui Falcone era ca o fortăreaţă, iar de fiecare dată când ieşea din locuinţa sa era escortat de un convoi de maşini blindate şi de poliţişti.

Magistratul italian obişnuia să descrie mafia ca o „panteră cu memorie de elefant”, iar despre el spune că „nu sunt Robin Hood şi nici un kamikaze, şi în niciun caz un delicvent”. „Sunt un simplu servitor al statului într-un teritoriu ostil”, scria acesta în ultima carte publicată. Falcone credea că datoria este legea supremă.

Giovanni Falcone s-a născut într-un cartier sărac al oraşului Palermo în 1939. Era fiul unui funcţionar de stat şi a fost crescut de  o mamă extrem de religioasă. A fost educat la un liceu din zonă şi a terminat Universitatea Palermo. În 1966, la vârsta de 27 de ani, a obţinut un post de magistrat la Trapani, un port pe coasta vestică a Siciliei, înţesat cu mafioţi.

În primii ani ca magistrat acesta povestea că era îngrozit nu numai de violenţa mafiei, ci şi de ideea că ar fi fost invincibilă.

La sfârşitul anilor 1960 Falcone s-a specilizat în investigarea cazurilor de faliment. Un magistrat cu reputaţie, Rocco Chinnici, i-a observat precizia, tenacitatea şi dedicarea. El i-a încredinţat lui Falcone o investigaţie asupra falimentului unei firme pe care un fost consilier Creştin Democrat ar fi cumpărat-o de la bancherul Michele Sindona. Aceasta fost cheia tuturor celorlalte cazuri pe care avea să le scoată la iveală.

Falcone a investigat mogulii imobiliari din Palermo, care au profitat de pe urma boom-ului imediat după război şi averile politicienilor locali care au perceput taxe pentru acordarea licenţelor de construcţie.

A fost ameninţat şi hărţuit, dar a reuşit să obţină câteva condamnări. Investigaţia condusă de el a dus la găsirea unor legături între capii mafiei italiene şi cei din America.

Din 1979 Falcone a devenit membru al unui cerc select de magistraţi care se ocupau numai de cazurile în care era implicată mafia şi din 1983 a devenit liderul echipei de elită care va instrumenta celebrul „maxi proces”. În cadrul acestui „maxi proces”, din 1986, Falcone a reuşit să trimită la închisoare aproape 400 de mafioţi, majoritatea pentru trafic cu droguri, dar şi pentru crimă organizată, trafic de influenţă şi ale delicte grave.

Demascarea mafioţior s-a datorat mai ales informatorilor care făcuseră parte din mafie. Notabilă a fost contribuţia lui Tommaso Buscetta, care a fost apoi încadrat într-un program de protecţie a martorilor în America şi care a fost de acord să-i ofere informaţii doar lui Falcone. Buscetta l-ar fi avertizat în acel moment pe Falcone că „procesul acesta te va face faimos, dar îţi va aduce şi moartea”.

În urma procesului au fost condamnaţi 342 de mafioţi, cu pedepse cumulate pâna la 2.665 de ani, inclusiv 19 sentinţe pe viaţă. Printre numele celebre se numără Michele Greco, „capul capilor” din Mafie, cunoscut ca „Papa”, şi clanul Corleone. În urma unor achitări, cu un an înaintea de asasinarea lui Falcone, abia 30 de mafioţi mai erau după gratii, din cei 342 condamnaţi.

După succesul răsunător pe care l-a avut cu maxi procesul, Falcone i-ar fi spui bunei sale prietene şi colege Liliana Ferraro, că: „Soarta mea este decisă: este destinul meu să încasez un glonţ de la mafie într-o zi. Ce nu ştiu este când se va întâmpla asta”.

Pe 23 mai 1992 Falcone a fost asasinat împreună cu soţia sa, Francesca. Asasinatul a fost o comandă din partea unuia dintre cei mai influenţi mafioţi din Italia, Salvatore „Toto” Riina. Alături de soţii Falcone au murit şi trei polițiști: Rocco Di Cillo, Antonio Montinaro şi Vito Schifani.

Asasinatul a avut loc în Capaci, pe autostrada dintre Aeroportul Internațional Palermo și orașul Palermo. Mașina în care călătorea a fost aruncată în aer de o bombă de jumătate de tonă care fusese plasată într-un șanț săpat pe marginea drumului şi care a fost detonată de la distanţă. Când a trecut peste bombă, Falcone conducea cu aproximativ 160 km/h.

După asasinarea lui Falcone, Salvatore „Toto” Riina a fost arestat și a fost condamnat la închisoare pe viață. Alt mafiot condamnat pentru uciderea lui Falcone este Giovanni Brusca, asociat de-al lui Riina, care a recunoscut că a detonat bomba.