Atacul s-a desfășurat pe parcursul mai multor ore și a implicat lansări din direcții diferite, inclusiv din regiunile rusești Millerovo, Kursk, Orel și Primorsko-Ahtarsk, precum și din teritoriile ocupate din Donețk. Aproximativ 75 dintre dronele folosite au fost de tip Shahed, iar apărarea ucraineană a mobilizat aviația, trupele de rachete antiaeriene, sistemele de război electronic și grupurile mobile ale Forțelor de Apărare.
Conform datelor oficiale, până la ora 7:30 dimineața, 96 de drone au fost neutralizate, inclusiv una doborâtă de Forțele Navale. Cu toate acestea, 16 drone au reușit să lovească 11 locații, iar resturile altor aparate distruse au căzut în două zone suplimentare. Autoritățile au avertizat că atacul nu se încheiase complet nici sâmbătă dimineața, mai multe drone fiind încă detectate în spațiul aerian ucrainean.
La Kiev, explozii repetate au fost raportate începând cu ora 1:40, capitala fiind atacată în mai multe valuri dinspre nord. Alerta aeriană a fost menținută mai bine de o oră, iar autoritățile au semnalat prezența unei drone de recunoaștere în nordul regiunii, posibil utilizată pentru coordonarea unor lovituri ulterioare.
Dincolo de dimensiunea militară, atacul a readus în discuție vulnerabilitatea infrastructurii critice, în special a celei energetice. Potrivit publicației Zerkalo Nedeli, responsabilitățile sunt împărțite între autoritățile centrale și administrațiile locale, însă nivelul de protecție rămâne insuficient. Rețelele de electricitate sunt gestionate de Ministerul Energiei și compania Ukrenergo, în timp ce sistemele de termoficare și alimentare cu apă țin de autoritățile locale.
Datele arată că doar aproximativ jumătate dintre transformatoarele de înaltă tensiune sunt protejate împotriva atacurilor cu drone, iar pentru rețelele de medie tensiune nu există soluții complete. Deși Ucraina a beneficiat de sprijin financiar și tehnic internațional, implementarea măsurilor de protecție a fost lentă, ceea ce a dus la pene de curent prelungite, probleme cu încălzirea și dificultăți în efectuarea reparațiilor rapide.
În acest context, autoritățile continuă să promoveze „punctele de reziliență” – spații temporare încălzite cu acces la electricitate – însă specialiștii avertizează că acestea reprezintă doar soluții de avarie, insuficiente pentru a face față unor întreruperi de durată, în lipsa unei strategii coerente de protecție a infrastructurii critice.