Atenţie! Locuri din care poţi lua uşor viruşi sau bacterii

Să mergi la restaurant este un răsfăţ bine meritat. Cu toţii, de la mic la mare, simţim nevoia să mâncăm ceva nou, ceva gustos, să ne îmbrăcăm frumos, să vedem alţi oameni, să avem un decor deosebit, să avem sentimentul că ne răsfăţăm, să scăpăm de grija gătitului sau de stresul spălatului de vase. Dacă am rezolvat problema cine spală vasele, cine curăţă totuşi meniurile de la restaurant?

24 oct. 2018, 13:00
Atenţie! Locuri din care poţi lua uşor viruşi sau bacterii

Cum adică cine „spală meniurile” de la restaurant? M-am întrebat asta după ce am deschis un meniu generos al unui restaurant cu mulţi ani de tradiţie, meniu ultra-folosit şi cu multe urme de mâncare la propriu. Meniul prezenta şi un miros specific, de vechi. Am încercat să nu stric seara companionilor mei, dar am cercetat ce poate ascunde o simplă listă de bucate a unui restaurant, un obiect atins de mii sau chiar zeci de mii de oameni în ani de zile. Ei bine, se pare că indiferent de cât de frumoase, cu coperţi din piele sau din carton, strălucitor sau mat, s-a constatat că meniurile sunt cele mai murdare obiecte dintr-un restaurant. Nu, nu capacul de la toaletă cum v-aţi putea gândi! Un meniu capturează aproape peste 180.000 de bacterii, conform unui studiu condus de ABC News desfăşurat acum 8 ani în SUA. Să ridice mâna sus cine nu a deschis măcar o dată un meniu „unsuros”?

Totuşi şi felul în care sunt afişate meniurile se schimbă. Este adevărat, mai rar, dar există şi restaurante care nu au un meniu propriu zis, tip carte. Pe tablă, lista preparatelor se scrie cu creta. Am mai întâlnit şi restaurante mici şi nonconvenţionale în care lista preparatelor şi a băuturilor era trecută pe o hârtie mare care apoi ţinea loc de faţă de masă. Ori la restaurante cu stele Michelin nu comanzi tu ce mănânci, bucătarul şef stabilieşte. Aşa că poţi primi o hârtie mică sau chiar o carte poştală cu lista – pe principiul suvenir. Nu intrăm în polemici acum despre tăierea copacilor, risipirea hârtiei şi nici despre reciclare.

Solniţa de sare sau de piper

Aceleaşi studiu publicat de ABC News, menţiona că până şi solniţa de sare are peste 11.500 de bacterii. Aici am putea include şi alte recipiente dintr-o olivieră (ulei, oţet, piper). Acum fiecare îşi poate face un calcul în gând de câte ori şi-a lăsat copiii să se joace cu solniţele de sare şi piper la restaurant? De ce se adună atât de multe bacterii? Se pare că solniţele sunt reumplute cu sare şi piper regulat, dar nu sunt igienizate de fiecare dată.

Mai mult decât atât, cercetătorii americani atrag atenţia că nu de puţine ori, solniţa poate cădea în mâncare. Dacă o un client al restaurantului a scăpat recipientul într-un preparat cu fructe de mare, iar următorul client care atinge solniţa are alergie la fructe de mare şi mănâncă diverse cu mâna cu care a atins solniţa, alergia la fructe de mare se poate activa. Acum îmi vin în minte sfaturile medicilor, consumul excesiv de sare şi zahăr dăunează grav sănătaţii. Consumul de sare este unul dintre principalii factori ai declanşării hipertensiunii arteriale.

Clanţa de la uşă

Iată şi alte obiecte purtătoare de bacterii, microbi şi virusuri contagioase cu care intrăm în contact în mod frecvent. Clanţa de la uşa unei instituţii publice şi bara din autobuz sunt alte gazde bune. Sute de oameni, zi de zi, ating bara din mijloacele de transport în comun la fel şi clanţa unei uşi a unei instituţii. Pentru a evita infectarea cu virusuri şi bacterii ce pot duce la complicaţii de tipul hepatita A (i se mai spune boala mâinilor murdare), dar şi a candidozelor bucofaringiene, se recomandă spălarea pe mâini imediat ce ajungeţi la o sursă de apă şi săpun şi să nu consumaţi alimente cu mâinile murdare.

Piscina

Piscine, ştranduri, bazine de înot – mişcarea în apă are o multitudine de beneficii pentru sănătatea fizică şi pentru sănătatea psihică. Însă în lipsa unei dezinfectări corecte, vizitatorii pot contacta eczeme, dar şi boli venerologice de tip tricomonas. Candidoze oro-bucofaringiene pot apărea în rândul celor care au înghiţit apa dintr-un bazin nedezinfectat corespunzător.

Animalele străzii

Greu să le rezişti, mai ales dacă eşti copil, însă de multe ori, câinii şi pisicile de pe stradă pot transmite infecţii respiratorii la om, infecţii cutanate (râie) sau mai grav prin muşcătură virusul turbării. Dacă ai fost muşcat de un animal, este necesar să te prezinţi la camera de gardă pentru administrarea vaccinurilor antirabic şi al vaccinului antitetanos (chiar dacă v-a muşcat propriul câine). Alte motive să consultaţi un medic după ce aţi intrat în contact cu un animal străin – prezentaţi simptome precum mâncărimi ale pielii, iritaţii cutantate.