Deodată, deşi pe jumătate adormită, ea simţi mângâierile lui. La început timide, ca şi cum i-ar fi fost ruşine. Apoi, mângâierile deveniseră mai îndrăzneţe. Mai mult, şi mai mult, pe tot corpul ei, mâinile lui se plimbau cu nesaţ aşa cum se întâmpla… nu-şi aducea aminte exact, cam cu 4-5 ani în urmă. 

Senzaţii pe care le credea uitate se întorceau. Memoria sentimentelor era vie şi ea voia să răspundă la fel. Mângâierile se îngrămădeau, se repetau, el o învăluia, o întorcea. Acum era ca un vârtej de senzaţii de nedescris. Deodată… nimic. Absolut nimic! 

Alte Articole

De ce nu este deschis sicriul lui Costel Corduneanu? Este acoperit ...

O americancă stabilită în România demontează stereotipurile ...

Adrian Minune, la detectorul de minciuni: „Nu ți-aș spune ...

– Ce s-a întâmplat? întreabă ea, surprinsă. Te rog, nu te opri, mai vreau! 

– Shhhh… încercă el să o liniştească, gata, am terminat! 

– Cum adică ai terminat? 

– Gata, am găsit telecomanda, dormi liniştită!