„Un seic, cu o grupa rara de sange, avea urgent nevoie de o transfuzie. Compatibil cu el, l-au gasit pe Itic care a
fost rugat sa-i dea sange arabului.
Itic se duce la Rabi si-l intreaba ce sa faca…
– Poti sa-i dai sange, este si el om, iti ajuti un semen, poti sa faci transfuzia…
Impacat, Itic ii da sange seicului. Acesta foarte multumit de gestul lui Itic, ii face cadou o casa si o masina luxoasa
Dupa un timp, seicul iar are nevoie de sange si il solicita, din nou, pe Itic. Acesta iar se sfatuieste cu Rabi care il povatuieste sa fie om si sa-l ajute pe seic.
Dupa a doua transfuzie, seicul ii trimite lui Itic o sticla scumpa de vin si un buchet imens de flori. Itic incepe sa fie putin nedumerit dar… facuse o fapta buna si salvase un om.
Dupa a treia tranfuzie, Itic primeste doar o scrisoare de multumire.
Suparat, se duce la Rabi si ii povesteste ce a primit prima si a doua oara, fiind total nemultumit doar de scrisoare…
Rabi, cu intelepciune, raspunde:
– Vezi, deja a inceput sa aiba sangele nostru!”