Doi tineri proaspăt căsătoriţi, ocupaţi de acum cu treburile căsniciei, erau într-o dimineaţă în bucătărie. Soţia vede vecina care îşi întindea rufele la soare, în blocul vecin. – Dragule, uită-te ce rufe murdare! Mi se face rău când mă gândesc cum o fi arătând la ea în casă! Astea-s rufe spălate!?! Soţul, calm, se uită şi nu zice nimic. Zilnic, se putea vedea vecina care ieşea pe balcon: ba cu rufe de întins, ba cu vreo lenjerie la aerisit, şi mereu soţia remarca ce mizerabilă este vecina şi îşi tot zicea că într-o zi va trece pe la ea şi îi va arăta ce înseamnă aia curăţenie. Într-o zi, surpriză: vecina ieşise la întins cu nişte rufe imaculate. – Nu pot să cred, oare cum de s-a întâmplat şi minunea asta? Cineva i-o fi făcut observaţie? Probabil că s-a ruşinat, a exclamat soţia. Soţul, la fel de calm, răspunde: – Nu, draga mea, a trecut, ieri, mama pe la noi şi s-a gândit să spele geamurile…