BANCUL ZILEI: Nevastă, tu mă înşeli?

 – La noi în Ardeal, domnule dragă, totul are o rânduială! Uite, se coc cireşile, le culegem, merem cu ele la târg, le vindem, venim acasă, împărţim banii şi apoi ne drăgostim!
– Bine, şi pe urmă?
– Pe urmă s-or face caisăle… Şi pe astea le culegem, merem cu ele la târg, le vindem, venim acasă, împărţim banii şi apoi ne drăgostim!
– Ce frumos! Şi pe urmă?
– Pe urmă s-or face prunele… Aici e mai complicat! Le culegem, le-mpărţim, care de palincă, care de majun, care de vânzare… şi cu-acelea de vânzare merem la târg, le vindem, venim acasă, împărţim banii şi apoi ne drăgostim!
– Minunat!
– No, da’ nu-i gata! Pe urmă se fac nucile…
– A, da, ştiu: le culegeţi, mergeţi cu ele la târg, vă drăgostiţi…
– No, nu-i aşe, domnule dragă, vez’ că nu ştii? Apăi, cân’ să fac nucile, le culegem, le punem în coşărci, punem coşărcile-n pod, ne drăgostim tătă iarna şi numa’ la Paşti le vindem!

***

Un tip se întoarce acasă dintr-o delegaţie şi găseşte dovezi evidente că nevasta l-a înşelat.
– Aşadar, cine-a fost? urlă el. Cel pe care-l consider cel mai bun prieten?!?
– Nu, zice nevastă-sa. N-a fost el!
– Dar cine? Prietenul meu, Vasile? începe să strige bărbatul.
– Nu, n-a fost nici el, răspunde calmă femeia.
– Doar n-o fi fost prietenul meu, Bebe?!?
– Nu, nici el…
Enervat la culme, bărbatul întreabă:
– Da’ ce, niciunul dintre prietenii mei nu-i destul de bun pentru tine????

***

Alte articole

Biletul Zilei Pariuri1x2.ro, 16 martie: Fotbal și tenis pentru un nou „VERDE”

Vine un moşuleţ de 80 de ani la doctor.
-Domnule doctor, mâine o să mă însor!
-Bine, moşule, câţi ani are mireasa?
-21…
-Doamne, trebuie să vă avertizez, orice activitate sexuală ar putea fi mortală!
Moşuleţul stă un pic pe gânduri şi răspunde:
-Bine, atunci dacă moare… moare!

***

La facultate, deja începuse ora de vreo 15 minute când intră o colegă de an, un pic ciufulită, cu ochii semi închiși și un mers nu prea sigur, se vede că avuse o noapte furtunoasă săraca.
Desigur, profesorul indignat de o asemenea apariție, apropo, era destul de dur și avea în jur de 40 de ani, i se adresează:
– Domnișoară, de ce ai întârziat?
Și în loc de bine cunoscutele răspunsuri ”Mă scuzați am venit de la țară” sau ”Mi-a murit bunica” ori alt răspuns banal folosit de studenți, ea, îl țintuiește cu o privire puțin tulbură, zâmbește dulce și trântește:
– Dragule, de ce nu m-ai trezit și pe mine când ai plecat?!