Băsescu & Co au pavat drumul către FMI

Evident, respectand proportiile, putem compara gestul FMI drept un act de camatarie.  Sistemul camatarilor din Romania era unul destul de simplu. Explic pe scurt, modul de operare, la timpul trecut, fiindca, teoretic, inca de anul trecut a intrat in vigoare legea camatariei.

A devenit proverbial exemplul dat de Soric, fostul sef al Politiei Neamt cand, intr-o conferinta de presa s-a intrebat retoric: “De ce e atat de interlop Mararu (camatar, Gheorghe Mararu-n.n)? Pentru ca dadea bani la oameni si le lua camata?Cati nu dau bani? Sunt procurori care dau bani”. Atunci nu fusese promulgata legea care interzice camataria si, de aceea, politistul se considera indreptatit sa vorbeasca asa.

Revenind, camatarii operau pe termen scurt. Spre exemplu, cineva(poate somat de banca) avea nevoie stringenta de 2.000 de euro.

Camatarii ii spuneau sa ii dea inapoi intr-o luna, dar in  suma dubla. Omul nu avea de unde sa-i faca rost, intr-un timp atat de scurt, asa ca, din ziua fixata pentru restituire, incepeau sa curga penalitatile. In final, 2.000 de euro se transformau in 100.000 de euro, astfel ca, amenintat si santajat bietul om ajungea sa-si puna casa la bataie.

Comisarii europeni ne-au acordat miliarde de euro, cu titlu de imprumut, iar, in schimb, vor dobanzi destul de mari. Spre exemplu, datoria Romaniei pentru o singura transa de 12 miliarde de euro, se ridica, cu dobanda cu tot, la vreo 18 miliarde.

In 2009, Traian Basescu & Comp erau foarte incantati cand au initiat imprumuturile pentru tara.  Si acum sunt la fel fericiti, fiindca altii trebuie sa le dea inapoi. In ceea ce priveste destinatia banilor incasati de la FMI, analistii financiari reclama o totala lipsa de transparenta.

Nimeni nu stie pe ce drumuri au apucat-o si multi se intreaba de ce,  cand se iau bani din fonduri europene, se fac verificari la sange,  iar cand vin de la FMI, se pastreaza tacere mormantala.

Explicatia oferita natiunii a fost ca transele au mers catre pensii si salarii. Dar nu este aceasta o anomalie? Cum a fost posibil ca o tara sa intre in faliment?S-a explicat ca numarul pensionarilor a devenit mai mare decat al populatiei active a tarii. Asta sa fi fost motivul?

Unul dintre raspunsuri l-am putea gasi printre comunicatele trimise de Parchete. Sunt descrise actiuni in forta ale procurorilor, care te infricoseaza   atunci cand se anunta “destructurarea unui grup infractional organizat”.

Mafiotii sunt scosi in papuci din vile luxoase, anchetatorii cauta banii sub saltele (cine-i prost sa-i tina in casa?), imaginile sunt terifiante, lacrimi, catuse, dubele politiei. Imaginile sunt completate de texte, in final se ajunge la pagube, la sume provenite din evaziune fiscala, la cat de mult a fost pagubit bugetul statului.

Care buget? Al statului. Cine-i statul? Sunt institutiile populate, de cativa ani buni, de oameni numiti in functii pe criterii politice. In niciun caz pe criterii ( termenul a devenit atat de tocit) profesionale. Prejudiciile  aduse bugetului de stat sunt uriase.

Si atunci nu poti sa nu te intrebi. Nu cumva palmarea banilor de catre vamesi si nasi de tren au deschis drumul Romaniei sa ceara (cerseasca?) la FMI noi si noi transe de bani?

Nu toate potlogariile facute de ANAF-ul condus de Blejnar si de “disparutul” sau consilier au facut ca tara sa ajunga la mana FMI? Este inexplicabil cum seful celor care trebuiau sa stranga (la figurat vorbind)cu usa firmele rau platnice, tocmai el, cocolosea un sistem mafiot.

Nu faptele bancherilor si ale directorilor de inalte institutii de a imbogati niste interlopi cu economiile oamenilor si cu bani furati de la stat au pavat drumul Romaniei spre comisarii europeni?

Situatia de la Oltchim a fost radiografiata complet, prima data de postul nostru de televiziune, cand au fost prezentate firmele capusa care au bagat combinatul in datorii de sute de milioane de euro.

Asistam neputinciosi la opera baietilor destepti, spuneti-le cum vreti, capusarilor, fostilor securisti, care au falimentat tara. Grupuri politice, cu interese economice, nascatoare de miliardari de carton. Mai are rost sa ne intrebam unde s-au dus banii pentru salarii si pensii?

Oare Justitia reclamata la Bruxelles pe motiv ca este pe cale sa-si pierde independenta a incercat sa afle prin ce conturi din strainatate au ajuns banii obtinuti din contractele cu statul? Oare nu se numeste demagogie cand te plangi comisarilor europeni ca ai ramas fara bani de pensii si salarii?

Te poti apara, cand esti conducator, spunand ca nu ai stiut nimic sau ca nu ai avut parghiile necesare ca sa intervii. Totusi, indiferent de ce explicatii gasesti, se poate deduce ca ai tolerat acest sistem mafiot corupt. Ai stiut cu precizie de matematician si nu ai facut nimic.

La 6 mai, 2010, inainte de a anunta masurile de austeritate, presedintele a incercat sa fie plastic: “Statul este un om foarte gras, cocotat in spatele unuia slab si subtirel, care este economia”.

In loc de stat, ar fi trebuit sa intelegem sistemul clientelar al partidului sau de suflet, iar in loc de unul slab si subtirel, oamenii bolnavi si saraci ai Romaniei. “Omul gras” ne-a aruncat in bratele FMI.

Dupa ce a multumit vizitatorilor pe Facebook, pentru felicitarile primite de ziua de nastere, presedintele a promis ca pregateste ceva. Iar “Sa traim bine”?In cati ani se mai pot recupera pagubele facute de echipa Traian Basescu &Comp?