Acest tip de structură este caracteristic în special ascelor blocuri comuniste construite pe bulevarde, unde la parter există spații comerciale, precum magazine sau restaurante. Pentru a permite spații deschise, fără pereți sau cu mai puțini stâlpi, parterul devine mai puțin rigid decât etajele superioare.
„Acolo, în Turcia, există acele clădiri cu spații la parter și cu zone de luat masa, și asta necesită locuri cât mai goale de pereți. Dacă se poate și de stâlpi, la parterul clădirilor. Asta duce clădirea către o conformare de așa-numit parter flexibil. Parterul este mult mai flexibil decât etajele superioare. Și atunci, majoritatea deformațiilor care sunt induse de cutremur sunt preluate de parter. Stâlpii de la parter se deformează foarte mult și cedează”, a precizat Matei Sumbasacu pentru Gândul.
Potrivit specialistului, astfel de clădiri există în număr mare și în România. Practica realizării parterului flexibil a continuat și după 1978, ceea ce înseamnă că vulnerabilitatea este prezentă la multe imobile. Totuși, acest „handicap” structural poate fi redus printr-o proiectare corectă. O armare mai solidă a elementelor de rezistență de la parter poate crește semnificativ siguranța clădirii.
„Din conformare, aceste clădiri au un handicap. Asta nu înseamnă că nu poate fi contracarat acest lucru din detaliere. Dacă ești un proiectant bun, din detaliere, poți să pui mai mult fier în elementele de la parter. Din 1978 s-a continuat în România această practică a parterului flexibil. Aceste clădiri au această vulnerabilitate inerentă”, a mai spus Matei Sumbasacu.
Inginerul a comentat și un raport al DSU din 2018, care estima aproximativ 6.000 de victime în cazul unui cutremur major. Potrivit acestuia, cifra ar putea fi chiar optimistă: „Această cifră de 6.000 de morți pentru un cutremur mare s-ar putea să fie o cifră optimistă. Contează foarte mult dacă vine seara, dacă vine ziua, când oamenii sunt la muncă, nu se află în clădirile cu probleme”.