BNR: Structura şi costul finanţării deficitului de cont curent şi a deficitului bugetar, un nou risc sistemic

Conform Raportului, la nivelul contului curent, în anul 2018, finanţarea deficitului a fost doar parţial asigurată prin atragerea de investiţii directe şi de fonduri europene de natura transferurilor de capital, care reprezintă fluxuri stabile, non-generatoare de datorie externă. Faţă de anul 2017, gradul de acoperire a deficitului din astfel de fluxuri s-a redus (de la peste 90%, la aproximativ 70%), pe fondul adâncirii importante a soldului negativ al contului curent. În ceea ce priveşte costurile de finanţare ale deficitului bugetar, randamentele titlurilor de stat pe piaţa secundară au înregistrat fluctuaţii relativ ample în ultimii ani, configurându-se o tendinţă de creştere a costurilor împrumuturilor guvernamentale.

În Raport se precizează că, în contextul în care cheltuielile publice şi, implicit, deficitul bugetar au consemnat creşteri importante în ultima perioadă, necesarul de finanţare a statului s-a majorat (+10% în anul 2018, în termeni nominali). Acest lucru s-a translatat şi în evoluţia cheltuielilor cu dobânzile, care au avansat cu 25% în cursul anului 2018, continuându-şi ascensiunea şi în primul trimestru al anului 2019 (+15%, în termeni nominali). În aceste condiţii este necesară diminuarea incertitudinilor care marchează conduita viitoare a politicii fiscale şi a celei de venituri, ceea ce ar avea implicaţii pozitive asupra percepţiei investitorilor şi implicit asupra scăderii costurilor de finanţare ale statului român. Mai mult, un mix echilibrat de politici este necesar şi pentru ajustarea controlată a deficitului de cont curent, cu efecte benefice şi asupra majorării gradului de acoperire al acestuia pe baza unor fluxuri stabile non-generatoare de datorie externă, cum ar fi investiţiile directe.

Raportul asupra stabilităţii financiare menţionează cinci riscuri: tensionarea echilibrelor macroeconomice interne; riscul privind cadrul legislativ incert şi impredictibil în domeniul financiar-bancar; deteriorarea încrederii investitorilor în economiile emergente; structura şi costul finanţării deficitului de cont curent şi a deficitului bugetar; riscul de nerambursare a creditelor contractate de către sectorul neguvernamental.

Potrivit Raportului, în ansamblu, riscurile sistemice au crescut ca intensitate faţă de evaluarea de la sfârşitul anului 2018, trei dintre acestea fiind cuantificate la un nivel ridicat. Celelalte două riscuri sunt evaluate la un nivel moderat, respectiv scăzut.

Alte articole

Cristian Popa, BNR: Românii din Diaspora au trimis în ţară de două ori mai mult ca valoarea totală a PNRR

Cum va fi afectată piaţa muncii de progresul vertiginos al inteligenţei artificiale. BNR le dă veşti bune românilor

În ceea ce priveşte riscul privind cadrul legislativ incert şi impredictibil în domeniul financiar-bancar se menţionează iniţiativa legislativă privind repatrierea rezervei de aur.

„Nu în ultimul rând, propunerea legislativă legată de modificarea şi completarea Legii nr.312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României în ceea ce priveşte repatrierea rezervei de aur a României suferă de aceeaşi deficienţă sistematică privind nerespectarea prevederilor din cadrul de reglementare al UE. Potrivit legislaţiei europene, orice iniţiativă de modificare a Legii nr.312/2004 presupune consultarea obligatorie a Băncii Centrale Europene înaintea adoptării acesteia în Parlament, astfel încât
avizul acestei instituţii europene să poată fi luat în considerare. În conformitate cu legislaţia UE, administrarea rezervelor internaţionale, din care fac parte şi rezervele de aur, reprezintă atributul exclusiv al băncilor centrale membre ale Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC), Banca Naţională a României fiind parte componentă din SEBC”, se spune în Raport.