Bunicuța Cătălina trăiește din 300 de lei pe lună, într-o casă în care plouă și bate vântul. Uneori, poftește la carne: „Mereu se găsește cineva să-mi dea un colț de pâine, dar mi-e dor să mănânc niște carne”

Bunicuța Cătălina și concubinul ei trăiesc doar din 300 de lei ajutorul de handicap. Banii nu le ajung să-și cumpere mâncare pe toată luna. Cu toate astea, femeia nu cerșește, dar zilnic se așază în fața icoanei și I se roagă lui Dumnezeu să n-o lase să moară de foame. Și Dumnezeu n-o lasă, prin grija pe care i-o poartă vecinii.

Bunicuța Cătălina își strigă amarul în fața icoanei: „Mereu se găsește cineva să-mi dea un colț de pâine”

„Trăiesc o viață grea, dar nu cerșesc niciodată. Eu nu am putut ieși la pensie, pentru că nu am găsit cartea de muncă și nu sunt nicăieri trecuți. Este mult de umblat, nu știu cum voi putea face. Însă trăim din 300 de lei, pensia lui Vasile (n.r. – concubinul femeii), de handicap. Mă rog zilnic la Dumnezeu și îi spun să nu mă lase să mor de foame și mereu se găsește cineva care să-mi dea câte un colț de pâine când nu mai am. E cumplit, însă niciodată nu mi-a plăcut să merg să cer din casă în casă, la toți e greu. Cum o vrea cel de sus”, povestește Cătălina Stamate pentru bzi.ro.

Femeia din comuna ieșeană Scânteia trăiește în niște condiții greu de imaginat, dar nici nu se pune problema să-și renoveze locuința. Prin casă bate vântul și plouă, dar bani de reparații nu există.

„Am casa stricată, dar n-am mai avut bani să o refac. Mi-a lăsat, acum mult timp, un frate o rulotă, dar nu am cheie la ea și nu mă bag acolo. Stau la mine și unde am voie. Am camera bunuță, dar, în rest, simt din casă cum bate vântul sau cum plouă. Dumnezeu ne-a ajutat și n-am murit. N-au fost geruri așa mari și am rezistat. A mai trecut încă un an din cei 10”, mai spune femeia.

Alte articole

Cazul fetiței care s-a născut fără ochi și cu sindrom SOX2 i-a şocat pe medicii spanioli. Ce s-a întâmplat cu Daria: „Ajunsese în ultima fază”

Strigăt de ajutor pentru o tânără mamă din Buzău. Daniela are nevoie de noi ca să învingă boala

Nu a mai mâncat carne de ani buni: „Îmi iau lunar ulei, cartofi și niște conserve. De restul mă pot lipsi”

Gustul cărnii nu-l mai știe. A renunțat să mai cumpere carne de ani buni. Acum, are grijă ca, lunar, când primește cei 300 de lei, să cumpere un litru de ulei, cartofi și câteva conserve, alimente pe care și le chivernisește astfel încât să-i ajungă o lună întreagă.

„Nu am cumpărat carne, pentru că e scumpă. Îmi iau lunar ulei, cartofi și niște conserve. De restul mă pot lipsi. Și pe acestea le întind o lună de zile, ca să îmi ajungă. N-am avut bani să cumpăr, să bag în pământ și n-am nimic”, adaugă Cătălina Stamate.