"Acum vreo 5 ani am enervat-o rău. Dar rău. Era o fată care mă tot suna noaptea, ore nepotrivite, vorbe nepotrivite. Eu eram perfect și complet nevinovat, și tocmai de-aia am continuat s-o sâcâi pe Andreea.
Într-o seară mă mănâncă undeva, îmi scot bateria de la telefon și-o pun sub perna Andreei (asigurare, în caz că ceva merge prost) și la câteva minute după mă ridic din pat și spun șoptit în telefon Nu mă mai suna la ora asta, știi că e nevastă-mea aici...!.
Ies din dormitor cu gura până la urechi, beau un pahar cu apă și văd monitorul de la calculator aprins. Mă duc în birou, dau shot-down la computer și când mă întorc... Andreea stătea în pragul ușii cu tot setul de cuțite primit cadou de la un prieten. Cuțit de feliere, cuțit de dezosare, cuțit de tăiat pâine și cuțit de carne. Toate ținute strâns în mâini. Pe chipul ei... calm nețărmurit.
E mică dar cu toate metalele alea ascuțite în mână, cu lumina din hol aruncând macabre umbre, cu liniștea aia perfectă din casă... mi s-a ridicat părul pe ceafă.
- Iubita, a fost o glumă! Nu mă sună nimeni noaptea...
Ea face un pas spre mine.
- Staai! Nici măcar nu am telefonul deschis, este...
Ea face încă un pas spre mine.
- Bateria! Bateria de la telefonul meu este sub...
Mai face încă un pas și ridică mâna cu cel mai mare cuțit – după mi-am dat seama că era cel de pâine – mârâie cumva ciudat, din gât și-apoi spune:
- Știu, tăntălăule, c-am simțit când mi-ai băgat bateria sub pernă. Apropos, nu știam că ți-e așa frică de cuțite... o să țin minte.
Zâmbește și-apoi pleacă. Am îndreptat spatele și-am privit încurcat în stânga și-n dreapta, mi-am dres vocea și-am strigat după ea, deloc convingător:
- Știam că n-o să mă omori!
Dup-aia m-am dus la culcare spășit, propunându-mi să nu mai fac glume din astea...", a povestit Cabral pe blogul personal.
facebook
twitter
