Căderea Zidului Berlinului. Google are un logo special la 30 de ani de la căderea Zidului Berlinului

Publicat: Sâmbătă, 09 Noiembrie 2019 11:49 // Actualizat: Sâmbătă, 09 Noiembrie 2019 12:15 // Sursa: romaniatv.net

Căderea Zidului Berlinului. Google celebreză 9 noiembrie, ziua care a schimbat lumea, cu un doodle special. RomaniaTV.net vă prezintă o analiză după 30 de ani de la căderea Zidului Berlinului.

Căderea Zidului Berlinului. Zidul Berlinului, cel mai puternic simbol al divizării Germaniei în timpul Războiului Rece, a căzut într-un final la 9 noiembrie 1989. Mici secţiuni din zid au reuşit totuşi să supravieţuiască pe alocuri în oraş şi sunt conservate ca monumente. 

Google marchează momentul căderii Zidului Berlinului printr-un „doodle" special, care înfățișează doi tineri care se îmbrățișează lângă un zid căzut, dincolo de care se vede o pajiște verde:

La 9 noiembrie 1989, Zidul Berlinului, construcția care împărţise Germania în două unităţi statale distincte, a căzut.

A fost momentul care anunța sfârşitul regimurilor comuniste în Europa Centrală şi de Est și, totodată, începutul unei noi ere europene.

Cancelarul Angela Merkel, care a trăit în spatele Cortinei de Fier, va prezida ceremoniile programate, sâmbătă, în capitala germană.

Construcţia zidului, vasta structură de beton şi sârmă ghimpată care a separat fizic şi simbolic Occidentul de lagărul comunist, a început la 13 august 1961, amintește Agerpres.

În 28 de ani, 5.000 de est-germani au evadat şi 191 au murit încercând să-l sară, potrivit datelor publicate în lucrarea „The Fall of the Berlin Wall: 25 Years Later: A look Back”. La 23 mai 1987, grănicerii au găsit poate ultima persoană care avea să moară acolo.

Cu mult timp înainte ca zidul să fie construit, Berlinul devenise un centru al confruntării Est-Vest. După înfrângerea Germaniei naziste, în 1945, oraşul a fost divizat în sectoare controlate de americani, francezi, britanici şi sovietici. La Conferinţa de la Potsdam (iulie-august 1945), Marea Britanie, Uniunea Sovietică şi Statele Unite au agreat ca, în aşteptarea unui acord de pace, câteva foste teritorii germane din est să fie preluate de Polonia şi Uniunea Sovietică. Puterile vestice au primit coridoare terestre şi aeriene pentru transport către Berlin prin Germania de Est.

3 trei ani mai târziu, sovieticii au blocat accesul terestru către Berlinul de Vest.

Introducerea unei noi monede în zonele vestice pe fondul obiecţiilor sovietice îi determinase pe aceştia să oprească transporturile feroviare, rutiere şi pe apă către Berlin. Pentru a menţine oraşul în viaţă, SUA şi aliaţii lor au lansat transportul aerian – Berlin Airlift, în 1948.

Zonele ocupate de marile puteri după război au devenit statele moderne ale Germaniei de Est şi de Vest: Republica Democrată Germană în zona de est, sovietică, şi Republica Federală a Germaniei în cele trei zone vestice. Oraşul Berlin a rămas divizat în patru sectoare, fiecare controlat de una din puteri. Sectoarele britanic, francez şi american formau Berlinul de Vest, iar sectorul sovietic – Berlinul de Est, pe care Germania de Est îl pretindea drept capitală.

„La început au fost sârma ghimpată şi bolţarii, aruncaţi în panică în miezul nopţii. Apoi, beton şi cărămizi, turnuri de control, mitraliere, un câmp minat luminat şi sângele celor care încercau să sară peste Zidul Berlinului, un simbol gri al Războiului Rece”, notează lucrarea „The Fall of the Berlin Wall: 25 Years Later: A look Back” publicată de Associated Press în 2015. Mulţi istorici plasează căderea Zidului Berlinului în centrul succesiunii evenimentelor din 1989, conform lucrării „The 1989 Revolutions in Central and Eastern Europe. From Communism to Pluralism”.

Sondaj: La 30 de ani de la căderea Zidului Berlinului, est-europenii cred că democrația este amenințată

Un sondaj YouGov realizat cu sprijinul Open Society Foundation în șapte state est-europene arată erodarea încrederii în societățile analizate, dar și o tendință îmbucurătoare în ceea ce privește activismul și implicarea civică.

12.500 de persoane au fost chestionate de YouGov în șapte state: Bulgaria, Cehia, Germania, Ungaria, Polonia, România și Slovacia.

Principalele concluzii:

  1. Democrația este amenințată - În toate statele analizate, mai puțin Cehia, majoritatea crede că democrația este atacată. În România ponderea este de 58%.
  2. Mulți oameni cred, de asemenea, că alegerile din țara lor nu sunt corecte și/sau libere. În România, peste 54% au dat acest răspuns la sondaj.
  3. Presa mainstream nu este de încredere - Singura țară analizată unde ponderea oamenilor care cred acest lucru nu depășește 50% este Germania. Cu toate acestea, respondenții peste 40 de ani, care își amintesc de perioada Cortinei de Fier, afirmă că presa astăzi este mai bună decât atunci.
  4. Guvernul nu oferă informații credibile - În toate statele analizate, peste 51% dintre respondenți cred că Guvernul nu oferă informții factual corecte. Cu taote acestea, lipsa de încredere în presa mainstream este mai mare decât lipsa de încredere în Guvern.
  5. Libertatea de exprimare este atacată - 51% dintre români cred acest lucru, conform sondajului, iar în țrăi precum Ungaria, Bulgaria, Slovacia, Polonia și România oamenii cred și că ar suferi consecințe negative dacă ar critica Guvernul.
  6. Angajamentul civic și activismul sunt puternice - cel mai folosit mijloc de angajament civic este, în toate statele analizate, semnarea unei petiții. Cel puțin o treime din populația statelor din sondaj utilizează acest instrument. De asemenea, donațiile către ONG-uri sunt des folosite. În general. ONG-urile sunt privite drept actori pozitivi în societățile respective.
  7. Emigrația este o mare grijă în toate statele analizate, mai puțin în Germania. În România, 67% dintre respondenți se înscriu la această categorie, cea mai mare pondere dintre toate cele șapte țări.

Sondajul complet poate fi citit AICI.

 

Noile ziduri ale lumii: De la căderea zidului Berlinului noi bariere au apărut 

 

Într-o căutare de identitate, de suvernaitate ori dintr-o necesitate reală de securitate, aceste noi “frontiere” povestesc epoca în care trăim, scrie Le Figaro care trece în revistă noile ziduri ce s-au înălţat în ultimii ani. Căderea zidului Berlinului, pe 9 noiembrie 1989, căderea «cortinei de fier»  şi a regimului comunist a însemnat şi începutul unei ere a liberei circulaţii. Ziduri pentru separarea unui ori a unor popoare?! Never again –Niciodată din nou…se scanda în urmă cu 30 de ani. Si totuşi, altele au fost ridicate între timp.

În 1989 existau 11 ziduri de separare pe întreaga planetă.

În prezent, estimările oscilează între 20 şi 71 – dacă numărăm şi gardurile din sârmă ghimpată ridicate în ultimii ani pe fondul migraţiei.

Unele au fost ridicate din cauza unor conflicte frontaliere. Altele, cele mai multe şi mai recente, au fost construite pe fondul insecurităţii, terorismului, fluxului migrator ilegal.

Departe de «modelul berlinez» , aceste noi construcţii povestesc provocările epocii în care trăim.

În realitate, aceste noi fortăreţe, nu au mai nimic în comun cu zidul Berlinului, care, era o frontieră politică: el încerca să împiedice populaţia RDG-ului să iasă în timp ce astăzi, aceste noi ziduri au mai degrabă vocaţia de a determina oamenii să nu intre pe un teritoriu.

O veche fortificaţie, ridicată în 1953, înainte de zidul Berlinului şi care este în continuare în picioare separă cele două Corei. Simbol al unui conflict îngheţat, ea se întinde pe aproximativ 250 de km şi separă Coreea de Nord de Coreea de Sud. Este situată în mijlocul unei zone demilitarizate: un no man’s land cu o lăţime de 4 km, închisă cu un zid dublu de până la 3 metri înălţime. În pofida denumirii sale, este cea mai intens militarizată frontieră din lume. În sud, 400.000 de soldaţi sunt staţionaţi în permanenţă. În nord, 700.000 de soldaţi patrulează.

În Europa, Nicosia este în prezent singura capitală divizată din lume, partea nordică (turcească) și partea sudică (grecească) fiind despărțite de o "Linie Verde", o zonă demilitarizată menținută de ONU. Nu este vorba de un zid ci de grilaje şi de saci cu ciment. Lungimea barierei: 180 de km.

Celebru este şi zidul situat la frontiera dintre Statele Unite şi Mexic. Cu o lungime de 1300 km, construcţia a început în 2006, printr-o semnătură a lui George W. Bush pe un act intitulat Secure Fence Act. Realizat din cilindri din oţel înalţi de 8 metri, grilaje şi beton, zidul este echipat cu camere video şi cu senzori de mişcare. Există 1.800 de turnuri de control iar 18.000 de forţe din Border Patrol supraveghează. În 2016, una din promisiunile de campanie a lui Donald Trump a fost întărirea şi prelungirea acestui zid de-a lungul întregii frontiere cu Mexicul. Congresul refuză însă să deblocheze fondurile necesare.

Cea mai mare barieră din lume se află între India şi Bangladesh – are 3.200 de km.

Revenind în Europa, un exemplu semnificativ sunt două enclave spaniole situate pe coasta mediterană cu Marocul. Ïntre 1998 şi 2001, Spania s-a dotat cu bariere pentru a se proteja de migranţii care tranzitau Marocul pentru a ajunge în Europa dar şi pentru a lupta contra traficului de droguri. În ciuda barierelor, mii de migranţi continuă să forţeze aceste demarcaţii. De la începutul anului, 3.500 au intrat aşa în Spania.

Chiar şi Franţa şi-a construit un gard de protecţie împotriva migranţilor – la Calais şi a fost finanţat de Marea Britanie. Iar odată ce aceste ziduri au tot « înflorit », mulţi au vorbit despre o violare a spaţiului Schengen.

Dar este fals, consideră diplomatul Michel Foucher : « Convenţia Schengen autorizează restabilirea controalelor în caz de criză. Un stat are dreptul să îşi controleze frontierele », explică acesta.

Celebră este şi « bariera de securitate » construită de Israel în Cisiordania cu scopul de a opri terorismul. Specialiştii sunt de acord că această construcţie a redus numărul atentatelor în Israel.

În 2014, Arabia Saudită s-a lansat în construcţia unui zid de 950 de km, de-a lungul frontierei cu Irak, pentru a putea stopa avansul organizaţiei jihadiste Stat Islamic.

Mulţi sunt cei care se întrebă cât de eficace sunt aceste ziduri, simboluri ale puterii dar şi a unei neputinţe a statului, confruntat cu imigraţia ori cu terorismul.

Alţi analişti atenţionează asupra simbolului pe care un zid ni-l oferă. Nu trebuie să comitem greşeala de a-l vedea ca pe o soluţie ci doar ca pe un răspuns.

 

30 de ani de la căderea Zidului Berlinului: bucăţi de zid în toată lumea

 
În euforia care a urmat căderii sale, monstruoasa barieră de beton a fost în cea mai mare parte dărâmată şi făcută bucăţi, dintre care multe au ajuns să fie comercializate, notează Agerpres. Astfel, unele din aceste vestigii sunt răspândite în prezent în întreaga lume.

Roma

O bucată din fostul Zid al Berlinului se află la Roma, ascunsă în Grădinile Vaticanului, aproape de birourile unde lucrează Papa. Pe fragmentul de beton a fost gravată o imagine a bisericii Sf. Mihail din Berlin şi a fost desenată o "faţă zâmbitoare" albastră. Este greu de văzut, întrucât în Grădinile Vaticanului au acces doar vizitatorii înregistraţi.

Seul

Trei bucăţi mari din zid au ajuns tocmai într-o piaţetă din centrul capitalei sud-coreene Seul. În faţa celor trei plăci aliniate pe care se văd urme de grafitti a fost amplasat un urs - simbolul Berlinului - vopsit în albastru. În acest caz, bucăţile de zid sunt un cadou făcut în 2005 de Senatul statului Berlin cu rolul de a fi în egală măsură un memorial şi un simbol al speranţei de reunificare a Coreei, divizată de şapte decenii.

Bruxelles

Mii de ziarişti, politicieni, funcţionari şi turişti trec zilnic prin dreptul unei mici secţiuni din Zidul Berlinului, instalată în faţa clădirii principală a Comisiei Europene. Uniunea Europeană a cumpărat această bucată din zid acum zece ani pentru a o expune ca simbol al reunificării Europei. Protejată de pereţi de sticlă, pe ea figurează un drapel al SUA şi un portret al preşedintelui american John F. Kennedy, care a ţinut în actuala capitală a Germaniei unificate celebrul discurs "Ich bin ein Berliner" în iunie 1963, cu câteva luni înainte de a fi asasinat.

Moscova

În capitala Rusiei, o bucată din zid este expusă în curtea unei şcoli germane şi are o contribuţie importantă la lecţiile de istorie predate în şcoală. A ajuns aici cu camionul, acum cinci ani, din Potsdamer Platz din Berlin. Un alt fragment din zid se află în apropierea Centrului Saharov, care găzduieşte expoziţii pe teme cum sunt drepturile omului.

Sydney

O bucată de 2,4 tone din Zidul Berlinului zace uitată de mai bine de zece ani într-un depozit din Sydney, după ce a ajuns în împrejurări neprecizate în Australia. Fragmentul bine păstrat, de aproape patru metri înălţime poartă inscripţia "Fiecare are putere", potrivit filialei locale a Institutului Goethe. Municipalitatea intenţionează să expună fragmentul de zid într-un parc public şi pregăteşte o festivitate de comemorare pentru 23 noiembrie.

Tentativele de evadare înainte de Căderea Zidului Berlinului

În timpul existenței Zidului, au fost aproximativ 5.000 de tentative de evadare din Berlinul Rasăritean, încununate de succes. Diferitele rapoarte apreciază că numărul celor morți în timpul tentativelor de trecere a Zidului ar fi între 192 și 239 de persoane.[5] Mulți alții au fost răniți când încercau să evadeze.

Primele tentative reușite de evadare au fost acelea ale persoanelor care au sărit peste gardul de sârmă ghimpată, sau care au sârit de la ferestrele apartamentelor de-a lungul liniei de demarcație, dar astfel de încercări au fost zădărnicite de modernizarea Zidului. Tentativele încununate de succes de mai târziu au inclus: evadarea prin tunele săpate pe sub zid; traversarea acestuia agățați de cablurile aeriene; zborul cu avioane altraușoare. A fost, de asemenea, un caz al unei persoane care a reușit să se strecoare cu o mașină sport joasă, pe sub bariera de la Checkpoint Charlie.

O tentativă, încununată de succes, de evadare pe calea aerului a fost cea a lui Thomas Kruger, care a folosit un avion ușor Zlin Z-42M al Gesellschaft für Sport und Technik (o organizație de pregătire militară a tineretului est-german) și a aterizat pe aeroportul militar britanic Gatow. Acest avion, cu numărul de înmatriculare DDR-WOH, a fost demontat și returnat est-germanilor de autoritățile militare britanice având pictate pe fuselaj lozinci ironice precum "Wish you were here (Am fi dorit să fiți și voi aici)" și "Come back soon (Vino repede înapoi)". Avionul DDR-WOH, cu un alt număr de înregistrare, mai zboară și azi în Germania.

Cea mai cunoscută tentativă eșuată de evadare a fost cea a lui Peter Fechter, care a fost împușcat și lăsat să sângereze până la moarte în fața martorilor occidentali (inclusiv din presă), pe 17 august 1962. Ultima persoană împușcată în timp ce încerca să traverseze granița a fost Chris Gueffroy, pe 6 februarie 1989.

CĂDEREA ZIDULUI BERLINULUI, 10 LUCRURI PE CARE NU LE ŞTIAŢI la 30 de ani la Căderea Zidului Berlinului

Zidul Berlinului a fost unul dintre cele mai puternice simboluri ale Războiului Rece, dar și cea mai clară dovadă a separării celor două lumi, cea comunistă și cea democratică. Ridicat peste noapte în august 1961, Zidul Berlinului a despărțit familii și prieteni, a împins oameni la gestui disperate și, în 28 de ani de existență, a dus la moartea a peste 100 de oameni. Astăzi, la 25 de ani la căderea Zidului, doar vechile generații își mai aduc aminte de ce a însemnat el. Pentru generația tânără, el rămâne fie un subiect necunoscut, rătăcit prin manualele de istorie, fie ceva despre care nu cunosc prea multe. Să aflăm, așadar, 10 lucruri despre Zidul Berlinului.  

# 1 Zidul Berlinului a fost ridicat la 15 ani după izbucnirea Războiului Rece

După apariția celor două Germanii, cea federală, zisă de vest, și cea democrată, zisă de est, peste două milioane de germani din zona comunistă au plecat spre Occident. Acest exod masiv din anii 1949-1961 (cu până la 1000 de refugiați zilnic, apogeu atins în vara lui 1961) i-a făcut pe comuniști să caute o soluție pentru prevenirea depopulării statului. Soluția? Ridicarea unui zid în mijlocul capitalei germane, pe unde plecau cei mai mulți dintre refugiați. În dimineața zilei de 13 august 1961, locuitorii din Berlin s-au trezit în orașul lor apăruse un șantier:autoritățile comuniste începuseră să instaleze un gard de sârmă ghimpată între partea de Est și cea de Vest a orașului. Zidul de beton a fost construit în următoarele luni. 

#2 Zidul Berlinului a căzut... din greșeală  

În noaptea de 9 noiembrie 1989, la o conferință de presă, Günter Schabowski, membru al Politburo, a anunțat că restricțiile privind vizele de călătorie vor fi eliminate. Era o încercare de a calma spiritele agitate, în condițiile în care se prefigura deja căderea regimurilor comuniste (precedentul fusese deja stabilit prin schimbările politice din Polonia și Ungaria). Întrebat din ce moment va intra în vigoare această măsură, el a răspuns:„Imediat, fără întârziere.” De fapt, autoritățile comuniste nu aveau nicio intenție să ridice imediat acele restricții. Planul era de a anunța măsura în ziua următoare, iar în realitate, procedeul de aplicare pentru viză rămânea oricum îndelungat și complicat. Răspunsul lui Shabowski s-a răspândit însă repede, iar în curând mii de oameni, de-o parte și de alta a zidului, s-au adunat în apropierea punctelor de trecere a frontierei. Harald Jäger, ofițer de gardă la punctul de frontieră din Bornholmer Strasse, s-a trezit în fața unui număr mare de oameni care doreau să treacă granița. În lipsa unor instrucțiuni clare, a luat decizia de a ridica bariera și de a-i lăsa pe oameni să treacă. 

#3 Au existat de fapt două ziduri

Bariera care separa Berlinul de Vest de cel de Est consta din două ziduri de beton, între care se afla o așa-zisă „zonă a morții” de aproximativ 150m păzită de soldați înarmați cu mitraliere. Zidul Berlinului a început ca un gard de sârmă ghimpată, transformat până în 1975 într-un sistem complex de baricade și capcane, cu 155 km de zid, 127.5 km de gard electric, 302 turnuri de pază, 20 de buncăre și 11.000 de soldați însărcinați cu păzirea lui. 

#4 Cel puțin 140 de oameni au murit încercând să treacă granița dintre Est și Vest

 

 

Potrivit estimărilor oficiale, 138 de persoane au murit împușcate sau au suferit accidente fatale în încercarea de a trece zidul. Prima persoană care a murit din cauza zidului a fost Ida Siekmann:în ziua de 22 august 1961, ea a încercat să sară de la geamul balconului ei care dădea spre o stradă aflată, teoretic, în zona Berlinului de Vest. 

#5 Din cei 10.000 de oameni care au încercat să scape din Germania de Est, peste 5000 au reușit trecând peste sau sub Zidul Berlinului 

Bariera dintre cele două zone ale orașului nu i-a descurajat pe germani. Mii de oameni au încercat să treacă zidul și au conceput metode care mai de care mai inventive. Spre exemplu, acrobatul Horst Klein s-a folosit de un cablu electric vechi, care nu mai era în uz, și a mers pe el, la o înălțime considerabilă, până ce a trecut oficial granița. Pe măsură ce măsurile de securitate din jurul zidului s-au intensificat, și oamenii au devenit mai inventivi:au apărut mașinile cu compartimente secrete, tunelurile sau documentele false. 

#6 Demolarea oficială a zidului a început pe 13 iunie 1990 

Data oficială a căderii Zidului este 9 noiembrie 1989, însă demolarea lui nu a început decât în iunie 1990. În acele șapte luni, controlul la graniță încă exista, dar nu mai era la fel de strict ca înainte. Toate punctele de trecere a frontierei au fost desființate la 1 iulie 1990, iar în luna octombrie a aceluiași an, Germania a redevenit o singură țară. 

#7 În Germania de Est, zidul era numit „Pavăza de protecție antifascistă”. În Germania de Vest, i se spunea „Zidul Rușinii”

Autoritățile est-germane au susținut că zidul era menit să-i protejeze pe cetățeni de fasciștii occidentali și de spioni. La câteva săptămâni după ridicarea zidului, Walter Ulbricht declara că s-au sigilat fisurile prin care puteau pătrunde cei mai răi inamici ai poporului german. Willy Brandt, în schimb, la acel moment primar al Berlinului de Vest (și viitor cancelar al Germaniei), a spus despre noua graniță că este un Zid al Rușinii.

#8 Partea de vest a Zidului era acoperită de graffitti-uri, spre deosebire de cealaltă, care a rămas mereu gri.

Acest fapt se explică prin prezența forțelor armate din partea est-germană a Zidului, care nu permiteau nimănui să se apropie de el. 

 

 

 

#9 Zidul Berlinului a servit drept ghenă a vest-berlinezilor 

Berlinii din Vest obișnuiau să-și arunce vechiturile peste zid ca modalitatea cea mai simplă de a scăpa de lucrurile nedorite din casă.

#10 Ciocănitorile de Zid

La doar câteva ore după căderea zidului și în lunile ce vor urma, mii de oameni – cunoscuți drept Mauerspechte, ciocănitori de zid – au folosit ciocane pentru a lua câte o părticiă din Zidul Berlinului ca suvernir, devenite acum suveniruri pentru turiști. 

loading...
Comenteaza // Vezi comentarii
Daca ti-a placut articolul, urmareste RomaniaTV.NET pe   facebook facebook sau  twitter twitter.
1
EUR
4.7667
RON
17 Nov
noapte 10 °
zi 18 °
Ultimele joburi adaugate
24 H