Sondaj: La 30 de ani de la căderea Zidului Berlinului, est-europenii cred că democrația este amenințată

 

 

În euforia care a urmat căderii sale, monstruoasa barieră de beton a fost în cea mai mare parte dărâmată şi făcută bucăţi, dintre care multe au ajuns să fie comercializate, notează Agerpres. Astfel, unele din aceste vestigii sunt răspândite în prezent în întreaga lume.

Roma

O bucată din fostul Zid al Berlinului se află la Roma, ascunsă în Grădinile Vaticanului, aproape de birourile unde lucrează Papa. Pe fragmentul de beton a fost gravată o imagine a bisericii Sf. Mihail din Berlin şi a fost desenată o „faţă zâmbitoare” albastră. Este greu de văzut, întrucât în Grădinile Vaticanului au acces doar vizitatorii înregistraţi.

Seul

Trei bucăţi mari din zid au ajuns tocmai într-o piaţetă din centrul capitalei sud-coreene Seul. În faţa celor trei plăci aliniate pe care se văd urme de grafitti a fost amplasat un urs – simbolul Berlinului – vopsit în albastru. În acest caz, bucăţile de zid sunt un cadou făcut în 2005 de Senatul statului Berlin cu rolul de a fi în egală măsură un memorial şi un simbol al speranţei de reunificare a Coreei, divizată de şapte decenii.

Bruxelles

Mii de ziarişti, politicieni, funcţionari şi turişti trec zilnic prin dreptul unei mici secţiuni din Zidul Berlinului, instalată în faţa clădirii principală a Comisiei Europene. Uniunea Europeană a cumpărat această bucată din zid acum zece ani pentru a o expune ca simbol al reunificării Europei. Protejată de pereţi de sticlă, pe ea figurează un drapel al SUA şi un portret al preşedintelui american John F. Kennedy, care a ţinut în actuala capitală a Germaniei unificate celebrul discurs „Ich bin ein Berliner” în iunie 1963, cu câteva luni înainte de a fi asasinat.

Moscova

În capitala Rusiei, o bucată din zid este expusă în curtea unei şcoli germane şi are o contribuţie importantă la lecţiile de istorie predate în şcoală. A ajuns aici cu camionul, acum cinci ani, din Potsdamer Platz din Berlin. Un alt fragment din zid se află în apropierea Centrului Saharov, care găzduieşte expoziţii pe teme cum sunt drepturile omului.

Sydney

O bucată de 2,4 tone din Zidul Berlinului zace uitată de mai bine de zece ani într-un depozit din Sydney, după ce a ajuns în împrejurări neprecizate în Australia. Fragmentul bine păstrat, de aproape patru metri înălţime poartă inscripţia „Fiecare are putere”, potrivit filialei locale a Institutului Goethe. Municipalitatea intenţionează să expună fragmentul de zid într-un parc public şi pregăteşte o festivitate de comemorare pentru 23 noiembrie.

Tentativele de evadare înainte de Căderea Zidului Berlinului

În timpul existenței Zidului, au fost aproximativ 5.000 de tentative de evadare din Berlinul Rasăritean, încununate de succes. Diferitele rapoarte apreciază că numărul celor morți în timpul tentativelor de trecere a Zidului ar fi între 192 și 239 de persoane.^[5] Mulți alții au fost răniți când încercau să evadeze.

Primele tentative reușite de evadare au fost acelea ale persoanelor care au sărit peste gardul de sârmă ghimpată, sau care au sârit de la ferestrele apartamentelor de-a lungul liniei de demarcație, dar astfel de încercări au fost zădărnicite de modernizarea Zidului. Tentativele încununate de succes de mai târziu au inclus: evadarea prin tunele săpate pe sub zid; traversarea acestuia agățați de cablurile aeriene; zborul cu avioane altraușoare. A fost, de asemenea, un caz al unei persoane care a reușit să se strecoare cu o mașină sport joasă, pe sub bariera de la Checkpoint Charlie.

O tentativă, încununată de succes, de evadare pe calea aerului a fost cea a lui Thomas Kruger, care a folosit un avion ușor Zlin Z-42M al Gesellschaft für Sport und Technik (o organizație de pregătire militară a tineretului est-german) și a aterizat pe aeroportul militar britanic Gatow. Acest avion, cu numărul de înmatriculare DDR-WOH, a fost demontat și returnat est-germanilor de autoritățile militare britanice având pictate pe fuselaj lozinci ironice precum „Wish you were here (Am fi dorit să fiți și voi aici)” și „Come back soon (Vino repede înapoi)”. Avionul DDR-WOH, cu un alt număr de înregistrare, mai zboară și azi în Germania.

Cea mai cunoscută tentativă eșuată de evadare a fost cea a lui Peter Fechter, care a fost împușcat și lăsat să sângereze până la moarte în fața martorilor occidentali (inclusiv din presă), pe 17 august 1962. Ultima persoană împușcată în timp ce încerca să traverseze granița a fost Chris Gueffroy, pe 6 februarie 1989.

CĂDEREA ZIDULUI BERLINULUI, 10 LUCRURI PE CARE NU LE ŞTIAŢI la 30 de ani la Căderea Zidului Berlinului

Zidul Berlinului a fost unul dintre cele mai puternice simboluri ale Războiului Rece, dar și cea mai clară dovadă a separării celor două lumi, cea comunistă și cea democratică. Ridicat peste noapte în august 1961, Zidul Berlinului a despărțit familii și prieteni, a împins oameni la gestui disperate și, în 28 de ani de existență, a dus la moartea a peste 100 de oameni. Astăzi, la 25 de ani la căderea Zidului, doar vechile generații își mai aduc aminte de ce a însemnat el. Pentru generația tânără, el rămâne fie un subiect necunoscut, rătăcit prin manualele de istorie, fie ceva despre care nu cunosc prea multe. Să aflăm, așadar, 10 lucruri despre Zidul Berlinului.  

# 1 Zidul Berlinului a fost ridicat la 15 ani după izbucnirea Războiului Rece

După apariția celor două Germanii, cea federală, zisă de vest, și cea democrată, zisă de est, peste două milioane de germani din zona comunistă au plecat spre Occident. Acest exod masiv din anii 1949-1961 (cu până la 1000 de refugiați zilnic, apogeu atins în vara lui 1961) i-a făcut pe comuniști să caute o soluție pentru prevenirea depopulării statului. Soluția? Ridicarea unui zid în mijlocul capitalei germane, pe unde plecau cei mai mulți dintre refugiați. În dimineața zilei de 13 august 1961, locuitorii din Berlin s-au trezit în orașul lor apăruse un șantier:autoritățile comuniste începuseră să instaleze un gard de sârmă ghimpată între partea de Est și cea de Vest a orașului. Zidul de beton a fost construit în următoarele luni. 

#2 Zidul Berlinului a căzut… din greșeală  

În noaptea de 9 noiembrie 1989, la o conferință de presă, Günter Schabowski, membru al Politburo, a anunțat că restricțiile privind vizele de călătorie vor fi eliminate. Era o încercare de a calma spiritele agitate, în condițiile în care se prefigura deja căderea regimurilor comuniste (precedentul fusese deja stabilit prin schimbările politice din Polonia și Ungaria). Întrebat din ce moment va intra în vigoare această măsură, el a răspuns:„Imediat, fără întârziere.” De fapt, autoritățile comuniste nu aveau nicio intenție să ridice imediat acele restricții. Planul era de a anunța măsura în ziua următoare, iar în realitate, procedeul de aplicare pentru viză rămânea oricum îndelungat și complicat. Răspunsul lui Shabowski s-a răspândit însă repede, iar în curând mii de oameni, de-o parte și de alta a zidului, s-au adunat în apropierea punctelor de trecere a frontierei. Harald Jäger, ofițer de gardă la punctul de frontieră din Bornholmer Strasse, s-a trezit în fața unui număr mare de oameni care doreau să treacă granița. În lipsa unor instrucțiuni clare, a luat decizia de a ridica bariera și de a-i lăsa pe oameni să treacă. 

#3 Au existat de fapt două ziduri

Bariera care separa Berlinul de Vest de cel de Est consta din două ziduri de beton, între care se afla o așa-zisă „zonă a morții” de aproximativ 150m păzită de soldați înarmați cu mitraliere. Zidul Berlinului a început ca un gard de sârmă ghimpată, transformat până în 1975 într-un sistem complex de baricade și capcane, cu 155 km de zid, 127.5 km de gard electric, 302 turnuri de pază, 20 de buncăre și 11.000 de soldați însărcinați cu păzirea lui. 

#4 Cel puțin 140 de oameni au murit încercând să treacă granița dintre Est și Vest

 

 

Potrivit estimărilor oficiale, 138 de persoane au murit împușcate sau au suferit accidente fatale în încercarea de a trece zidul. Prima persoană care a murit din cauza zidului a fost Ida Siekmann:în ziua de 22 august 1961, ea a încercat să sară de la geamul balconului ei care dădea spre o stradă aflată, teoretic, în zona Berlinului de Vest. 

#5 Din cei 10.000 de oameni care au încercat să scape din Germania de Est, peste 5000 au reușit trecând peste sau sub Zidul Berlinului 

Bariera dintre cele două zone ale orașului nu i-a descurajat pe germani. Mii de oameni au încercat să treacă zidul și au conceput metode care mai de care mai inventive. Spre exemplu, acrobatul Horst Klein s-a folosit de un cablu electric vechi, care nu mai era în uz, și a mers pe el, la o înălțime considerabilă, până ce a trecut oficial granița. Pe măsură ce măsurile de securitate din jurul zidului s-au intensificat, și oamenii au devenit mai inventivi:au apărut mașinile cu compartimente secrete, tunelurile sau documentele false. 

#6 Demolarea oficială a zidului a început pe 13 iunie 1990 

Data oficială a căderii Zidului este 9 noiembrie 1989, însă demolarea lui nu a început decât în iunie 1990. În acele șapte luni, controlul la graniță încă exista, dar nu mai era la fel de strict ca înainte. Toate punctele de trecere a frontierei au fost desființate la 1 iulie 1990, iar în luna octombrie a aceluiași an, Germania a redevenit o singură țară. 

#7 În Germania de Est, zidul era numit „Pavăza de protecție antifascistă”. În Germania de Vest, i se spunea „Zidul Rușinii”

Autoritățile est-germane au susținut că zidul era menit să-i protejeze pe cetățeni de fasciștii occidentali și de spioni. La câteva săptămâni după ridicarea zidului, Walter Ulbricht declara că s-au sigilat fisurile prin care puteau pătrunde cei mai răi inamici ai poporului german. Willy Brandt, în schimb, la acel moment primar al Berlinului de Vest (și viitor cancelar al Germaniei), a spus despre noua graniță că este un Zid al Rușinii.

#8 Partea de vest a Zidului era acoperită de graffitti-uri, spre deosebire de cealaltă, care a rămas mereu gri.

Acest fapt se explică prin prezența forțelor armate din partea est-germană a Zidului, care nu permiteau nimănui să se apropie de el. 

 

 

 

#9 Zidul Berlinului a servit drept ghenă a vest-berlinezilor 

Berlinii din Vest obișnuiau să-și arunce vechiturile peste zid ca modalitatea cea mai simplă de a scăpa de lucrurile nedorite din casă.

#10 Ciocănitorile de Zid

La doar câteva ore după căderea zidului și în lunile ce vor urma, mii de oameni – cunoscuți drept Mauerspechte, ciocănitori de zid – au folosit ciocane pentru a lua câte o părticiă din Zidul Berlinului ca suvernir, devenite acum suveniruri pentru turiști.