CALEA ZEILOR din Câmpulung. Aici au trăit civilizaţii de URIAŞI

Zona si-a pastrat sacralitatea de mii de ani, fiind locul de inchinaciune al uriasilor, care au lasat megaliti sculptati si altare ciclopice, loc sacru pentru legendarul Negru Voda, cel stravechi, de statura impresionanta ca si capitanii sai, scrie enational.ro.

Citeşte şi Schelete de URIAŞI, descoperite în România. MĂRTURII incredibile ale celor care le-au văzut VIDEO

Zeii sumerieni pe Dealul Chipuriei

Cetateni Negru-Voda a fost loc sacru si pentru sacerdotii daci, unde au oficiat ritualurile solare si in care s-au schimnicit credinciosii geto-daci, iar apoi pustnici crestini, in grote greu accesibile. Punctul de importanta spirituala extraordinara de la Negru Voda este preintampinat de Dealul Chipuriei din Cetateni.

Alte articole

FOTO Cum arată casa Elenei Lasconi din Câmpulung Muscel? Este foarte spațioasă și se află lângă pădure

Elena Lasconi, dispută în consiliul local Câmpulung Muscel: ”Nu ne permitem să dăm burse în condițiile în care noi nu putem să plătim facturile de curent și gaz ale școlilor”

Necropole de uriasi

Adica, „dealul cu chipuri” daltuite in piatra, dupa cum ne explica Gheorghe Tamarjan, profesorul de istorie din localitate. „Cel mai interesant este Chilopul sau Enki”, spune Tamarjan. Enki? Acel zeu primordial despre care legendele sumerienilor spun ca stapanea apele si ca a iubit Omul, la creatia caruia a contribuit fundamental si care, in ciuda celorlalti zei, l-a salvat de la Potop? De ce nu? Dovezile sunt din ce in ce mai numeroase ca sumerienii s-au bajenit de pe meleagurile noastre in Mesopotamia, impreuna cu zeii lor. In locurile unde au locuit inainte de Potop, spun legendele sumeriene, a ramas doar Zeita Mama, care nu s-a putut desprinde de E.DIN, in traducere „gradina divina”. Sau Gradina Maicii Domnului, cum numea papa Ioan Paul al II-lea Romania.

Dar aceasta este istoria „lumii vechi”, cum spune cercetatorul Gheorghe Serbana, care ne-a folosit drept ghid in acest loc ignorat de cartile de istorie. Si istoria mai „noua” e veche, conform stiintei initiatilor domnitori romani, de peste 7.500 de ani.

Citeşte şi Apariţia lor anunţă un cutremur devastator. Oamenii de ştiinţă confirmă şi explică fenomenul

Tronul lui Negru Voda

Profesorul Gheorghe  Tamarjan ne povesteste de necropola de uriasi descoperita in zona sacra: „Au sapat arheologi renumiti, dar nu dadeau voie nimanui sa vada ce faceau. La Valnei a fost descoperita o necropola de uriasi, cu statui de peste 2,50 metri. Dinu Rosetti a sapat.” De ce nu s-a comunicat nimic despre asta? „Probabil ca n-a vrut”. ”Am discutat o data cu arhitecta Silvia Paun, care a cercetat ani de zile aceste locuri”, spune Gheorghe Serbana. „Am intrebat-o de ce nu a comunicat nimic despre uriasi. Mi-a raspuns fara alte comentarii ca nu i se permite!” De la siturile din Cetateni gasim cu greu doar „o donatie Dinu Rosetti” catre Muzeul National, patru fragmente ale unei armuri de zale a unui nobil dac. Donatie? In mormantul de incineratie de la Cetateni au fost gasite si podoabe de aur si argint, din care tot „ramasite” gasim prin muzee. Intelegem ca bucatile intregi n-au fost „donate”. Istoricul Virgil Draghiceanu arata in 1912 importanta preistorica a sitului, prin prezenta megalitilor, a scrierii sacre pe stanci, a imprimarii de palme si talpi de uriasi. Sunt marturii vesnice care demonstreaza, atunci cand „istoricii” neaga, existenta acestei civilizatii uimitoare.

In varf, la 880 de metri,  se afla Schitul Negru Voda, socotit a fi Meteora Romaniei. Impresionante sunt urmele de talpi care indicau drumul spre uriasul tron al lui Negru Voda, un promontoriu la sud-est de biserica rupestra.

Locul unde se afla (acum e pravalit in vale), pe o inaltime dominanta, a fost identificat de ing. D. Todiriciu, in 1958, ca loc astronomic perfect! Se urca pe o poteca serpuitoare, printre stanci, cu figuri milenare sapate in roca. Pe o stanca pravalita in marginea drumului, cu roti solare sapate in piatra, se afla „Razboinicul cu sabia”, care adapostea o adevarata comoara, descoperita de arheologi.
Mai departe, doua stanci ca doua turnuri marcau intrarea intr-o alta etapa a urcarii sacre, spre Capul Balaurului! Pe aceasta portiune se urca pe niste trepte sapate intr-un tip de roca nespecifica zonei, gri deschis, parca ar fi un ciment, in care sunt imprimate urme de talpi de „oameni mari”. Monolitii ce strajuiesc drumul par sa protejeze pelerinii si sa le indice directia spre culmea sacra.