Calendar ortodox 1 aprilie 2025. Maria Egipteanca, sfânta care îi aduce pe cei rătăciţi pe calea cea dreaptă

Calendar ortodox 1 aprilie 2025.  Sfânta Maria Egipteanca şi-a părăsit părinţii la vârsta de 12 ani, atunci când a plecat în Alexandria. Aici, aceasta a dus timp de 17 ani o viaţă desfrânata.

La vârsta de 29 de ani, aceasta părăseşte Alexandria şi ajunge la Ierusalim. Ajunsă la Ierusalim, Sfânta Maria Egipteanca doreşte să intre la Mormântul Sfânt, însă nu a putut înainta decât până la prag.

Aceasta a simţit cum o forţă puternică o opreşte să înainteze. Aici este momentul în care aceasta înţelege că modul în care îşi trăia viaţa era nevrednic. După cele întâmplate, Sfânta Maria Egipteanca se roagă la Maica Domnului să facă posibilă trecerea ei în Biserica Sfântului Mormânt.

Maria Ghiorghiu, previziune apocaliptică: „Văd sub plafonul camerei mele cum a apărut o lumină albă şi strălucitoare foarte, lumină ce-mi descoperă ca fiind în carne şi oase, pe Însuşi Mantuitorul nostru Iisus Hristos, răstignit pe Sfânta Cruce”

Alte articole

Doliu în Biserica Ortodoxă. Un cap al Bisericii a murit. Avea 95 de ani și a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru Pace

Parlamentul din Ucraina a votat interzicerea Bisericii Ortodoxe! Rusia acuză o tentativă a Kievului de „a distruge ortodoxismul canonic”

Aceasta face şi o promisiune. Promite să-şi schimbe viaţa radical. Aceasta reuşeşte să se închine Sfintei Cruci şi ia decizia de a trăi viaţa în pustia Iordanului.

Cuvioasa Maria Egipteanca a stat în pustie 47 de ani, doar în post şi rugaciune.

Cu un an înainte de moartea sa, aceasta a fost şi împărtăşită cu Trupul şi Sângele Domnului. După moartea acesteia, părintele Zosima, cel care a împărtăşit-o, s-a întors ca să o îngroape, fiind ajutat la săparea mormântului de către un leu.

Ortodoxe
Sf. Cuv. Maria Egipteanca; Sf. Cuv. Macarie Mărturisitorul; Sf. Mc. Gherontie; Sf. Cuv Varsanufie de la Optina

Greco-catolice
Sf. cuv. Maria Egipteanca

Romano-catolice
Sf. Hugo, ep.

Calendar ortodox 1 aprilie 2025.  Sfânta Maria s-a născut în Egipt, la mijlocul veacului al IV-lea.

Viaţa sa a fost scrisă de patriarhul Ierusalimului, Sofronie (634-638), care primise isorisirea despre Sfânta Maria Egipteanca nescrisă, fiind păstrată de la o generaţie de monahi la alta, din auzite, spre învăţătură.

„Această povestire sfântă, care a ajuns până la mine, nu o voi tăcea de loc”, spune patriarhul Sofronie: „Însă nimeni să nu fie necredincios pentru cele ce voi scrie şi pe care eu singur le-am văzut; nici să mă socotească cineva că îndrăznesc a scrie lucruri neadevărate, îndoindu-se de acest lucru mare. Să nu-mi fie mie a minţi în cele sfinte! Iar de vor fi oarecare din cei ce vor afla scrierea aceasta şi, minunându-se de acest preaslăvit lucru, nu vor voi să creadă, acelora milostiv să le fie Domnul. Deoarece aceia, cugetând la neputinţa firii omeneşti, socotesc că sunt cu neputinţă cele ce grăiesc despre oameni, ca lucruri preaslăvite”. (Vieţile Sfinţilor)

Patriarhul Sofronie arată în scrierea sa că un monah dintr-o mănăstire din Palestina, pe nume Zosima, dorind să cunoască viaţa părinţilor pustiei din preajma Iordanului, a mers până dincolo de Iordan, unde, în pustia cea mai adâncă, a întâlnit-o pe Sfânta Cuvioasă Maria.

Din spusele ei, cuviosul Zosima a aflat ce fel de viaţă a avut, cum din tinereţe a avut o viaţă desfrânată în oraşul Alexandria.

În această stare s-a aflat până în momentul în care a ajuns din Egipt la Ierusalim, împreună cu un numeros grup de credincioşi care doreau să se închine Sfintei Cruci. Aici o putere nevăzută a oprit-o la uşa Sfintei Bisericii, nu putea să intre nicicum, toţi ceilalţi închinători cu care se amesteca intrau în Biserică, numai ea era ţinută în prag.

„Fiind în ruşine şi în deznădăjduire, m-am depărtat şi stam într-un colţ al pridvorului bisericii. Abia în urmă mi-am venit în simţire şi am înţeles care a fost pricina ce mă oprea a vedea lemnul făcător de viaţă al Crucii Domnului. Pentru că se atinsese de ochii inimii mele lumina înţelegerii celei mântuitoare, porunca Domnului cea strălucită, care luminează ochii cei sufleteşti, arătându-mi că tina faptelor mele îmi opreşte intrarea în biserică. Deci, am început a plânge, a mă tângui şi a mă bate în piept, scoţând suspinuri din adâncul inimii mele”, spune Sfânta Cuvioasă Maică Maria. (Vieţile Sfinţilor)

Planta sfântă pe care e bine s-o ai în casă în luna martie. Alungă ghinionul și atrage prosperitatea și iubirea

Plângând, a văzut sus icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, şi a zis către ea, cu ochii şi cu mintea fără de abatere privind: „O, Fecioară, Stăpână, care ai născut cu trup pe Dumnezeu Cuvântul! Ştiu cu adevărat, ştiu că nu este cu cuviinţă, nici cu plăcere ţie ca să privesc eu desfrânata, cea atât de necurată, spre cinstită icoana ta, a Preacuratei şi pururea Fecioarei Maria, care ai sufletul şi trupul curat. Şi cu dreptate este ca eu, desfrânata şi urâta, să fiu lepădată de la fecioreasca ta curăţenie. Dar de vreme ce am auzit că pentru aceasta Dumnezeu S-a făcut om, pe care L-ai născut, ca să cheme pe cei păcătoşi la pocăinţă, ajută-mi mie, care, fiind singură, nu am de la nimeni ajutor. Porunceşte ca să-mi fie şi mie neoprită intrarea în biserică şi nu mă lipsi de a vedea cinstitul Lemn, pe care cu trupul S-a pironit Dumnezeu, Cel născut din tine, Care şi-a dat Sângele Său pentru a mea izbăvire. Porunceşte, o, Stăpână, ca şi mie nevrednicei să mi se deschidă uşa, spre închinarea dumnezeieştii Cruci, şi să-mi fii tu mie mijlocitoare preavrednică de credinţă către Cel ce s-a născut din tine. Căci de acum nu-mi voi mai întina trupul cu nici un fel de faptă a necuratei desfrânări. Că, după ce voi vedea Lemnul cel Sfânt al Crucii Fiului Tău, mă voi lepăda cu totul de lume şi de cele din ea şi îndată voi ieşi, oriunde, tu singură ca o chezăşuitoare a mântuirii mele, mă vei povăţui pe mine”. (Vieţile Sfinţilor)

Acestea zicându-le a plecat din locul acela şi a intrat în biserică fără să mai fie oprită de nimic.

„Acum nimeni nu era care să mă împingă în lături, nimeni nu mă oprea, ca să mă apropii de uşile prin care se intra în biserică. Deci, m-a luat deodată o frică şi o spaimă, încât tremuram cu totul şi mă scuturam. Apoi, ajungând la uşile acelea, care atât mi se închiseseră, fără de osteneală am intrat înăuntru bisericii, iar cinstitul şi de viaţă făcătorul lemn al Crucii m-am învrednicit a-l vedea şi am văzut tainele lui Dumnezeu, Care este gata să primească pe cei ce se pocăiesc. Şi, căzând la pământ, m-am închinat cinstitului lemn al Sfintei Cruci, l-am sărutat cu frică şi am ieşit, sârguindu-mă a merge spre mijlocitoarea mea”. (Vieţile Sfinţilor)

La icoana Maicii Domnului, s-a rugat ca oriunde voieşte, să-i fie învăţătoare spre mântuire. A auzit atunci un glas de departe strigând: „De vei trece Iordanul, bună odihnă vei afla!”. A luat trei pâini şi a trecut Iordanul.

A petrecut 47 de ani în pustiu, s-a hrănit cu verdeţuri crude şi a rămas goală în arşiţa soarelui, căci în scurtă vreme hainele i s-au zdrenţuit. Prin această pocăinţă şi nevoinţă a căpătat haruri extraordinare, căci a fost văzută de monahul Zosima cum era înălţată de la pământ în timpul rugăciunii, iar apa Iordanului o trecea pe deasupra.

Întorcându-se într-un alt an, monahul Zosima a găsit trupul Sfintei Cuvioase Maria fără suflare şi l-a înmormântat, săpându-i mormântul, pe cât putea să fie acoperită cea care se îngropa, cu ajutorul unui leu.

„Iar eu – zice Sfântul Sofronie -, povestirea aceea ce am primit-o nescrisă, am arătat-o prin scris. Dacă alţii au scris viaţa acestei cuvioase ştiind-o mai bine, aceasta nu ştiu încă, eu însă, pe cât am putut am scris, nimic mai mult decât cinstind adevărata povestire”. (sursa: vol. „Vieţile Sfinţilor”) AGERPRES/(Documentare – Mariana Zbora-Ciurel, editor: Cristian Anghelache)

Calendar ortodox 1 aprilie 2025.  Rugăciune de Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca

„Întru tine, maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că, luând crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând, ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Preacuvioasă Maică Maria, duhul tău. Întru adânc a aşternut de demult toată oastea lui Faraon, puterea cea preaîntr-armată, iar Întrupându-Se Cuvântul a pierdut păcatul cel rău, Domnul Cel

Aflând tu acum Strălucirea Frumuseţii cea plină de luciri şi a Razei Celei dătătoare de Lumină, luminează-mi, te rog, sufletul meu cel întunecat de patimi, prin rugăciunile tale cele către Domnul, Mărită Marie. Omorându-ţi odinioară sufletul, prin sfătuirea cea rea a şarpelui şi alunecând la fapte fără socoteală şi pogorându-l întru adâncimea pierzării, ai ales cele mai bune şi cele vremelnice le-ai defăimat.

Cu cugete necuvioase, prin patimi mai înainte spurcându-ţi bunul neam al sufletului şi nerobirea şi purtând îmbrăcă­mintea cea murdară a stricăciunii, ai uitat de Slava cea mai presus de minte, a Celui Ce te-a zidit. Hrănindu-ţi gândul cu neoprirea şi cu deşertăciunea dezmier­dărilor, amăgind pe îndrăgitori, te-ai depărtat pe sineţi de împărtăşirea cea mai bună, punând împotriva ei semeţia a tot păcatul, vrednică de laudă. Fiindu-mi cugetul întinat de patimi şi rănit de păcate şi cumplit tulburându-se, curăţeşte-mă şi mă miluieşte de păcate, Ceea ce eşti Plină de har, Care ai născut Nestricăciunea Cea Înfiinţată şi Izvorâtoare de viaţă. Amin”