Ortodoxe: Sfântul Cuvios Mucenic Visarion de la Lainici; Sfinții Apostoli Rodion, Olimp, Erast, Sosipatru și Cuart
Greco-catolice: Sf. ap. Olimpas, Rodion, Sosipatru, Tertiu, Erast, Cuartus, din cei 70
Romano-catolice: Ss. Leon cel Mare, pp. înv.
Părintele arhimandrit Visarion Toia, fost stareț al Mănăstirii Lainici, a fost canonizat în februarie 2025.
Formarea sa duhovnicească a avut loc la Mănăstirea Frăsinei, unde i-a avut drept povățuitori pe starețul Porfirie Bucurescu, unul dintre cei mai cunoscuți stareți isihaști, care a condus obștea monahală între anii 1898 și 1927, și pe episcopul mărturisitor Gherasim Saffirin, retras la Frăsinei după plecarea de la Episcopia Romanului, în perioada 1911-1922.
În vara anului 1929, episcopul Vartolomeu Stănescu l-a numit stareț al Mănăstirii Lainici. A ajuns aici împreună cu mai mulți monahi de la Frăsinei, într-o perioadă în care viața monahală așezământului avea nevoie de reorganizare și de o nouă etapă de dezvoltare.
Una dintre cele mai importante realizări ale sale a fost refacerea comunității monahale. A reușit să adune în jurul său numeroși călugări și frați, iar în mai puțin de 11 ani obștea a ajuns să numere peste 25 de membri, potrivit relatărilor bisericești.
A introdus la Lainici rânduiala de rugăciune și disciplina duhovnicească pe care le deprinsese la Frăsinei. Era preocupat atât de viața spirituală a monahilor, cât și de pregătirea lor, acordând o atenție deosebită cântării bisericești.
Moartea sa a fost considerată una martirică, deoarece suferințele care i-au provocat sfârșitul au fost consecința violențelor la care a fost supus în contextul persecuțiilor comuniste.
Începând din 1948, autoritățile comuniste au început să ocupe abuziv proprietățile și spațiile Mănăstirii Lainici, iar trupele de Securitate au ajuns să folosească o parte dintre chilii. La sfârșitul lunii octombrie 1948 a avut loc o razie în timpul căreia părintele Visarion a fost arestat și ținut în detenție timp de șapte zile.
Doi ani mai târziu, un ofițer al unității militare care ocupase o parte din mănăstire, aflat în stare de ebrietate, a intrat în chilia starețului și i-a cerut să o părăsească. Deși părintele cedase deja spațiile solicitate de autorități, a fost bătut cu sălbăticie și aruncat peste pridvorul clădirii. În urma agresiunii, și-a fracturat grav piciorul drept. Rana s-a infectat, iar starea sa de sănătate s-a deteriorat progresiv. În octombrie 1951, medicii au fost nevoiți să-i amputeze piciorul.
Sfântul Visarion a murit în dimineața zilei de 8 noiembrie 1951, la vârsta de 67 de ani.
O, Sfinte Cuvioase Visarion, Părintele nostru, cel ce ai deprins rugăciunea inimii și cântarea bisericească întru smerenie, primește de la noi această puțină cântare de laudă.
Cel ce ai primit Taina Preoției în cuget curat, strălucind în săvârșirea dumnezeieștilor Taine și în lucrarea duhovnicească, învață-ne și pe noi să slujim în chip vrednic Mântuitorului Hristos.
Tu, în vreme de prigoană, te-ai arătat neclintit în nădejde, credință și dragoste, pătimind până la moarte cu față senină și luminoasă pentru dragostea Domnului.
Cel ce te-a înălțat peste toate cursele vrăjmașului urâtor de oameni a primit jertfa ta și te-a sălășluit în ceruri.
Pentru aceasta, Dumnezeu, pe Care L-ai slăvit pe pământ, te-a slăvit în cer, așezându-te în ceata mucenicilor Săi.
Nu ne părăsi, Cuvioase Părinte, pe noi, cei păcătoși și neputincioși, ci acoperă-ne cu mila ta, izbăvindu-ne din necazuri și încercări.
Amin.
Sfinții Apostoli Rodion, Olimp, Erast, Sosipatru și Cuart fac parte din grupul celor 70 de apostoli ai lui Hristos.
Sfinții Olimp și Rodion au suferit moarte martirică în timpul împăratului Nero, în cetatea Romei.
Erast a fost iconom al Bisericii din Ierusalim și episcop al Paneadei, în timp ce Sosipatru a păstorit ca episcop în Iconiu, fiind pomenit și de Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Romani. Cuart a fost episcop al cetății Beirutului, unde a botezat numeroși elini și a fost prigonit pentru credința în Hristos.
În aceeași zi este pomenit și Sfântul Mucenic Orest, care a pătimit în vremea împăratului Dioclețian. Acesta a fost prins din porunca guvernatorului Maximin și obligat să aducă închinare zeilor păgâni. Sfântul a refuzat, mărturisindu-și credința în Hristos și arătând că idolii nu sunt altceva decât obiecte neînsuflețite, făurite de mâini omenești din aur, argint, aramă și fier, incapabile să vadă, să audă sau să le fie de ajutor celor care li se închină.
Pentru îndrăzneala sa, Orest a fost supus unor torturi de neimaginat: a fost bătut fără milă cu diferite unelte, atât de puternic încât, potrivit relatărilor religioase, 40 de ostași s-au schimbat pe rând, iar instrumentele de tortură s-au rupt și s-au sfărâmat. Trupul mucenicului a fost acoperit de răni.
În timp ce era torturat, Sfântul Orest și-a ridicat privirea către cer și s-a rugat lui Dumnezeu să facă o minune, pentru ca cei care îl prigoneau să vadă adevărata Sa putere. Apoi a suflat asupra idolilor aflați în templu, iar aceștia s-au prăbușit și s-au risipit ca praful. Sfântul l-a întrebat atunci pe guvernator de ce zeii săi nu se puteau apăra singuri. Cuprinși de spaimă, cei prezenți au fugit din templu, iar la scurt timp întreaga construcție s-a cutremurat și s-a prăbușit, scrie crestinortodox.ro
Sfântul Orest a fost ținut șapte zile în temniță, fără hrană și apă, i-au fost arse coastele cu fierul încins, iar în călcâie i-au fost bătute 20 de cuie. Ulterior, a fost legat de un cal sălbatic și târât, până când și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.
Fiind ucenici Dumnezeieşti ai Dumnezeului nostru, Care S-a Întrupat pentru milostivire, rugaţi-L pe El să dăruiască iertare de greşeli celor ce săvârşesc pomenirea voastră, fericiţilor.
Oglinzi ale lui Dumnezeu, arătătoare de lumină, încăpătoare darurilor Lui v-aţi arătat, fericiţilor, cu bună dare împărţind tuturor credincioşilor luminile cele de mântuire, văzătorilor de Dumnezeu Apostoli.
Scoţând izvorul strălucirii, au vărsat tuturor lumină măriţii Terţiu, Erast şi Olimp, Rodion şi Sosipatru, împreună cu Cvart, pe care cu dreaptă credinţă să-i fericim.
Pe Cuvântul Ca pe un Luminător purtând, Apostolilor, aţi trecut toată zidirea, plecându-vă lui Dumnezeu, risipind întunericul aceleia şi arătând fii luminii prin har pe cei ce dormeau în noaptea necunoştinţei.
Vestirea cea de mântuire a cuvintelor voastre a ieşit în toată lumea, precum zice proorocul şi arătarea cea luminată a lucrurilor a înconjurat tot pământul, luminând sufletele, grăitorilor de Dumnezeu şi Apostoli ai Domnului.
Sălăşluind în sufletele voastre, înţelepţilor, Preasfântul Duh le-a făcut cu totul în chip Dumnezeiesc. Pentru aceasta trecând prin toată lumea, aţi surpat capiştile idolilor cu harul şi aţi zidit lui Dumnezeu Biserici.
Amin.